agorafobie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr agoraphobie] 1 (Med) Teamă patologică de spațiile largi. 2-3 Repulsie (sau incapacitate) de a vorbi în public.

AGORAFOBIE s. f. Stare patologică caracterizată prin frica de spațiu, pe care o au unii oameni cînd traversează o piață publică, un pod etc.

AGORAFOBIE s. f. Stare patologică caracterizată prin frica de spațiu pe care o au unii oameni cînd traversează o piață, un pod etc. – Fr. agoraphobie (< gr.).

AGORAFOBIE s.f. Teamă nemotivată de a traversa locuri deschise, piețe etc. [< fr. agoraphobie, cf. gr. agora – piață publică, phobos – frică].

AGORAFOBIE s. f. teamă patologică de spații largi, piețe etc. (< fr. agoraphobie)

AGORAFOBIE f. Frică patologică obsesivă de a traversa locuri deschise (piețe, spații largi etc.). /<fr. agoraphobie

agorafobie s. f., art. agorafobia, g.-d. art. agorafobiei; pl. agorafobii, art. agorafobiile (desp. -bi-i-)

agorafobie s. f., art. agorafobia, g.-d. art. agorafobiei; pl. agorafobii, art. agorafobiile

agorafobie s. f. → fobie

AGORA- „piață, loc deschis”. ◊ gr. agora „piață, loc public” > fr. agora-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agora-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f. (persoană) care suferă de agorafobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de spații deschise; ~nom (v. -nom₁), s. m., magistrat grec însărcinat cu aprovizionarea și supravegherea piețelor.