2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AGESTRU2 s. n. v. agest.

AGESTRU1, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.

agestru2 sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr agestre] Con de dejecție.

AGESTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre.

AGESTRU s.n. Con de dejecție. [Cf. fr. agestre, lat. agester].

AGESTRU s. n. con de dejecție. (< fr. agestre)

AGEST, agesturi, s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. [Var.: agestru (pl. agestre) s. n.] – Lat. aggestum „întăritură, fortificație”.

agest [At: HEM 500 / V: -ru, ajestru,[1] agiestru / Pl: ~e și ~uri / E: lat aggestum] (Reg) 1 sn Îngrămădire de bușteni, crengi, pietre etc. aduse de ape când ies din albie. 2 sn Loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. 3 sn Buștean adus de ape. 4 sn Loc fără vânt. 5 a (D. un loc) Deschis vederii. 6 sn Venetic.[2]

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  2. La ce sens al lui venetic se referă ca s.n.? — gall

AGEST (pl. -turi), AGESTRU (pl. -truri, -tre) sn. Mold. Bucov. Trans. (MAR.) (ȘEZ.) (HASD.) 1 Îngrămădire de lemne, bușteni, crengi, vreascuri, aduse de apele repezi și așezate într’un loc la cotitura unui rîu, formînd astfel un fel de stăvilar: au să-l lepede apele pe gunoaie și mîl... la un agestru (SAD.) 2 Pr. ext. Trans. (FR.-CDR.) Loc scutit de vînt 3 Trans. (HASD.) fig. Venetic [lat. aggestum].

AGEST s. n. (Reg.) Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum, „intăritură, fortificație”.

AGEST S. n. (Regional; și în forma agestru) Aluviune sau îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apele repezi și formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu. După ce a prins vreun peștișor și s-a pus pe... vreo petricică de pe culmea unui agestru, voiește și el a-și mînca prada sa. MARIAN, O. I 55. ◊ Loc la cotitura unui rîu unde se adună lemnele sau crengile cărate de ape. – Variantă: agestru s. n.

AGEST s. n. (Reg.) Aluviune sau îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape, formînd un fel de stăvilar la cotitura unui rîu; loc la cotitura unui rîu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. – Lat. aggestum „intăritură, fortificație”.

AGEST n. Îngrămădire de bușteni, crengi, vreascuri, aduse de puhoaiele de apă. [Var. agestru] /<lat. aggestum

agést și -éstru n., pl. e și urĭ, lat. aggestus, grămădire, aggestum, întărire, d. ad, la, și gérere, gestum, a purta, a duce). Nord. Aluviune de buștenĭ, vreascurĭ, nomol și petre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

agestru (con de dejecție) s. n., art. agestrul; pl. agestre corectat(ă)

agestru2 (îngrămădire de bușteni) v. agest

agestru1 (con de dejecție) s. n., art. agestrul; pl. agestre

!agest (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., pl. agesturi

agest/agestru2 (îngrămădire de bușteni) (reg.) s. n., art. agestul/agestrul; pl. agesturi/agestre

agest/agestru s. n., pl. agesturi/agestre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGESTRU s. (GEOGR.) con de dejecție.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agest (-te), s. n. – Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape; aluviuni. – Var. agestru. Lat. aggestum (Hasdeu 501; Candrea-Dens., 20; DAR); cf. sp. din Ribagorza conchestra (< lat. congesta), citat de Giuglea, Concordances, 19. Var. este o formă analogică, așa cum este nost’-nos-tru etc. – Der. agesta, vb. (a proteja), a cărui conjug. ni se pare neclară (poate nu se folosește la modurile personale); agesti, vb. (a îngrămădi, a aduce aluviuni).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

agest, agesturi, (agăst, ageăst), s.n. (reg.) 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea. 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri. 4. „Ağăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (ALRRM, 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (CDDE, Scriban, DEX).

agest, agesturi, (agăst, ageăst), s.n. – (reg.) 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ağăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALRRM, 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” < ad „la” + gerere, gestum „a purta, a duce” (Hasdeu, CDDE, Scriban, DEX).

agest, -uri, (agăst, ageăst), s.n. – 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ageăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (Hasdeu, DA, DEX).

Intrare: agestru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agestru
  • agestrul
  • agestru‑
plural
  • agestre
  • agestrele
genitiv-dativ singular
  • agestru
  • agestrului
plural
  • agestre
  • agestrelor
vocativ singular
plural
Intrare: agest
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agest
  • agestul
  • agestu‑
plural
  • agesturi
  • agesturile
genitiv-dativ singular
  • agest
  • agestului
plural
  • agesturi
  • agesturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agestru
  • agestrul
  • agestru‑
plural
  • agestre
  • agestrele
genitiv-dativ singular
  • agestru
  • agestrului
plural
  • agestre
  • agestrelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agiestru
  • agiestrul
plural
  • agiestre
  • agiestrele
genitiv-dativ singular
  • agiestru
  • agiestrului
plural
  • agiestre
  • agiestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agestru, agestresubstantiv neutru

  • 1. Con de dejecție. DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
etimologie:

agest, agesturisubstantiv neutru

regional
  • 1. Îngrămădire de bușteni, crengi etc. aduse de ape la cotul unui râu; loc la cotul unui râu unde se îngrămădesc bușteni, crengi etc. aduse de ape. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote După ce a prins vreun peștișor și s-a pus pe... vreo petricică de pe culmea unui agestru, voiește și el a-și mînca prada sa. MARIAN, O. I 55. DLRLC
  • 2. Buștean adus de ape. MDA2
  • 3. Loc fără vânt. MDA2
  • 4. (și) adjectival (Despre un loc) Deschis vederii. MDA2
  • 5. Venetic. MDA2
    sinonime: venetic
etimologie:
  • limba latină aggestum „întăritură, fortificație”. DEX '09 MDA2 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.