2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agesti vtr [At: HEM 501 / V: ~tri / Pzi: ~tesc / E: agest] (Reg) 1 A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2 (D. bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. 3 (Fig; d. persoane) A se pripăși. corectată

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Regional; și în forma agestri) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind la o cotitură a ei lemne, bușteni etc.; a forma un stăvilar. 2. Refl. (Despre lemne, crăci etc.) A se îngrămădi la cotitura unei ape, formînd un stăvilar. ◊ Fig. (Despre persoane) A se opri într-un loc străin, a se pripăși. Cum de s-a agestrit aceasta pe-aici? MARIAN, O. I 55. – Variantă: agestrí vb. IV.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși; a se oploși. – Din agest.

A SE AGESTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre bușteni, crengi etc.) A forma un agest; a se îngrămădi la cotitura unei ape. 2) fig. A se stabili undeva sau pe lângă cineva; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din agest

A AGESTÍ ~ésc tranz. rar (ape curgătoare) A opri la o cotitură cu ajutorul unui agest. /Din agest

agest(r)ésc v. tr. Nord. Grămădesc. V. refl. Lemnele s’aŭ agestit la cotu rîuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agestí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 să agesteáscă

agestí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. agesteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGESTÍ vb. v. aciua, cuibări, oploși, pripăși.

agesti vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. OPLOȘI. PRIPĂȘI.

Intrare: agestit
agestit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agestit
  • agestitul
  • agestitu‑
  • agesti
  • agestita
plural
  • agestiți
  • agestiții
  • agestite
  • agestitele
genitiv-dativ singular
  • agestit
  • agestitului
  • agestite
  • agestitei
plural
  • agestiți
  • agestiților
  • agestite
  • agestitelor
vocativ singular
plural
Intrare: agesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agesti
  • agestire
  • agestit
  • agestitu‑
  • agestind
  • agestindu‑
singular plural
  • agestește
  • agestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agestesc
(să)
  • agestesc
  • agesteam
  • agestii
  • agestisem
a II-a (tu)
  • agestești
(să)
  • agestești
  • agesteai
  • agestiși
  • agestiseși
a III-a (el, ea)
  • agestește
(să)
  • agestească
  • agestea
  • agesti
  • agestise
plural I (noi)
  • agestim
(să)
  • agestim
  • agesteam
  • agestirăm
  • agestiserăm
  • agestisem
a II-a (voi)
  • agestiți
(să)
  • agestiți
  • agesteați
  • agestirăți
  • agestiserăți
  • agestiseți
a III-a (ei, ele)
  • agestesc
(să)
  • agestească
  • agesteau
  • agesti
  • agestiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agestri
  • agestrire
  • agestrit
  • agestritu‑
  • agestrind
  • agestrindu‑
singular plural
  • agestrește
  • agestriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agestresc
(să)
  • agestresc
  • agestream
  • agestrii
  • agestrisem
a II-a (tu)
  • agestrești
(să)
  • agestrești
  • agestreai
  • agestriși
  • agestriseși
a III-a (el, ea)
  • agestrește
(să)
  • agestrească
  • agestrea
  • agestri
  • agestrise
plural I (noi)
  • agestrim
(să)
  • agestrim
  • agestream
  • agestrirăm
  • agestriserăm
  • agestrisem
a II-a (voi)
  • agestriți
(să)
  • agestriți
  • agestreați
  • agestrirăți
  • agestriserăți
  • agestriseți
a III-a (ei, ele)
  • agestresc
(să)
  • agestrească
  • agestreau
  • agestri
  • agestriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agesti agestri regional

  • 1. tranzitiv A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stăvili
  • 2. reflexiv (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îngrămădi

etimologie:

  • agest
    surse: DEX '09 DEX '98