2 intrări

12 definiții

agestí vtr [At: HEM 501 / V: -tri / Pzi: -tesc / E: agest] (Reg) 1 A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2 (D. bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. 3 (Fig; d. persoane) A se pripăși.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși, a se aciua. – Din agest.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Regional; și în forma agestri) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind la o cotitură a ei lemne, bușteni etc.; a forma un stăvilar. 2. Refl. (Despre lemne, crăci etc.) A se îngrămădi la cotitura unei ape, formînd un stăvilar. ◊ Fig. (Despre persoane) A se opri într-un loc străin, a se pripăși. Cum de s-a agestrit aceasta pe-aici? MARIAN, O. I 55. – Variantă: agestrí vb. IV.

AGESTÍ, agestesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A stăvili o apă curgătoare, îngrămădind bușteni, crengi etc. la o cotitură a ei. 2. Refl. (Despre bușteni, crengi etc.) A se îngrămădi la cotitura unui râu, formând un fel de stăvilar. ♦ Fig. (Despre oameni) A se pripăși; a se oploși. – Din agest.

agestí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 să agesteáscă

agestí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agestésc, imperf. 3 sg. agesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. agesteáscă

AGESTÍ vb. v. aciua, cuibări, oploși, pripăși.

A SE AGESTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre bușteni, crengi etc.) A forma un agest; a se îngrămădi la cotitura unei ape. 2) fig. A se stabili undeva sau pe lângă cineva; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din agest

A AGESTÍ ~ésc tranz. rar (ape curgătoare) A opri la o cotitură cu ajutorul unui agest. /Din agest

agest(r)ésc v. tr. Nord. Grămădesc. V. refl. Lemnele s'aŭ agestit la cotu rîuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

agestí vb. v. ACIUA. CUIBĂRI. OPLOȘI. PRIPĂȘI.

Intrare: agesti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agesti agestire agestit agestind singular plural
agestește agestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agestesc (să) agestesc agesteam agestii agestisem
a II-a (tu) agestești (să) agestești agesteai agestiși agestiseși
a III-a (el, ea) agestește (să) agestească agestea agesti agestise
plural I (noi) agestim (să) agestim agesteam agestirăm agestiserăm, agestisem*
a II-a (voi) agestiți (să) agestiți agesteați agestirăți agestiserăți, agestiseți*
a III-a (ei, ele) agestesc (să) agestească agesteau agesti agestiseră
Intrare: agestit
agestit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agestit agestitul agesti agestita
plural agestiți agestiții agestite agestitele
genitiv-dativ singular agestit agestitului agestite agestitei
plural agestiți agestiților agestite agestitelor
vocativ singular
plural
agestire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agestire agestirea
plural agestiri agestirile
genitiv-dativ singular agestiri agestirii
plural agestiri agestirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)