2 intrări

12 definiții

agerí vtr [At: MUMULEANU, ap. GCR II, 274/8 / V: (înv) îna- / E: ager] 1-2 (Rar) A (se) face ager.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face (pe cineva) ager la minte, a-i ascuți cuiva spiritul.

AGERÍ, ageresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva ager la minte. – Din ager.

agerí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 să agereáscă

agerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. agerésc, imperf. 3 sg. agereá; conj. prez. 3 sg. și pl. agereáscă

AGERÍ vb. v. cizela, stiliza.

AGERÍ vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

agerésc v. tr. (d. ager). Fac ager: pin [!] exercițiĭ comandantu agerește armata. V. refl. Mă fac ager: mintea se agerește observînd.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGERÍ vb. (fig.) a (se) ascuți. (S-a ~ la minte.)

Intrare: ageri
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ageri agerire agerit agerind singular plural
agerește ageriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ageresc (să) ageresc ageream agerii agerisem
a II-a (tu) agerești (să) agerești agereai ageriși ageriseși
a III-a (el, ea) agerește (să) agerească agerea ageri agerise
plural I (noi) agerim (să) agerim ageream agerirăm ageriserăm, agerisem*
a II-a (voi) ageriți (să) ageriți agereați agerirăți ageriserăți, ageriseți*
a III-a (ei, ele) ageresc (să) agerească agereau ageri ageriseră
Intrare: agerit
agerit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agerit ageritul ageri agerita
plural ageriți ageriții agerite ageritele
genitiv-dativ singular agerit ageritului agerite ageritei
plural ageriți ageriților agerite ageritelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)