ageag, ageaguri, (adiag, adeag, ajag), s.n. (reg.) 1. Lut, pământ negru, argilă: „De-aș mânca negru pământ / Vouă musai să vă cânt. / De-aș mânca negru ageag, / Vouă musai să vă trag” (Țiplea, 1906: 507). ■ Doar în jumătatea de nord a Trans. (ALR, 1956: 11) și în Maram. din dreapta Tisei, în var. ajag. 2. Teren agricol: „Ce-i mai trebuie atâta ageag, că nu-l poate lucra nici cât îl are?” (Hovrea, 2016: 10). – Din magh. agyag „lut” (Țiplea, 1906).

ageag, s.n. – v. adeag („argilă”).

ageag, -uri, s.n. – v. adeag.