AGALACTIE s. f. Absență a secreției lactate la femeia care a născut. ◊ Agalactie contagioasă = boală epizootică a oilor și a caprelor provocată de un microb, care are drept consecință lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. – Din fr. agalactie.

agalactie sf [At: DEX² / V: -axie / Pl: ~ii / E: fr agalactie] 1 Absență a secreției lactate la femeia care a născut. 2 (Îs) -contagioasă Boală epizootică a oilor și a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecință lipsa laptelui la animalele bolnave Si: (reg) răsfug alb.

AGALACTIE s. f. Absență a secreției lactate la femeia care a născut. ◊ Agalactie contagioasă = boală epizootică a oilor și a caprelor, provocată de un microb, care are drept consecință lipsa laptelui la animalele bolnave; răsfug alb. – Din fr. agalactie.

AGALACTIE s.f. Lipsă a laptelui mamei după naștere. ♦ Agalactie contagioasă = boală epizootică la oi și la capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații. [Gen. -iei, var. agalaxie s.f. / < fr. agalactie, agalaxie, cf. gr. a – fără, gala – lapte].

AGALACTIE s. f. absență a secreției de lapte după naștere. ♦ ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații. (< fr. agalactie)

AGALACTIE f. Lipsă patologică a laptelui la femeia care a născut. [G.-D. agalactiei] /<fr. agalactie, agalaxie

agalaxie sf vz agalactie

AGALAXIE s.f. v. agalactie.

agalactie s. f., art. agalactia, g.-d. agalactii, art. agalactiei

agalactie s. f., art. agalactia, g.-d. agalactii, art. agalactiei

agalactie s. f., art. agalactia, g.-d. agalactii, art. agalactiei

AGALACTIE CONTAGIOASĂ s. (MED. VET.) (pop.) răsfug. (~ atinge oile și caprele.)

AGALACTIE CONTAGIOASĂ s. (MED. VET.) (pop.) răsfug. (~ atinge oile și caprele.)