2 intrări

O definiție

agăvărá vi [At: CV 1951, nr. 3, 39 / Pzi: -réz / E: nct] (Reg) A se uita cu poftă la ceva ce nu-i aparține.

Intrare: agăvărare
agăvărare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agăvărare agăvărarea
plural agăvărări agăvărările
genitiv-dativ singular agăvărări agăvărării
plural agăvărări agăvărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: agăvăra
agăvăra
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agăvăra agăvărare agăvărat agăvărând singular plural
agăvărea agăvărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agăvărez (să) agăvărez agăvăram agăvărai agăvărasem
a II-a (tu) agăvărezi (să) agăvărezi agăvărai agăvărași agăvăraseși
a III-a (el, ea) agăvărea (să) agăvăreze agăvăra agăvără agăvărase
plural I (noi) agăvărăm (să) agăvărăm agăvăram agăvărarăm agăvăraserăm, agăvărasem*
a II-a (voi) agăvărați (să) agăvărați agăvărați agăvărarăți agăvăraserăți, agăvăraseți*
a III-a (ei, ele) agăvărea (să) agăvăreze agăvărau agăvăra agăvăraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)