2 definiții pentru agărnitură

agărnitúră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: agărni + -tură] (Înv) Acoperământ.

AGĂRNITURĂ s. f. (Ban.) Acoperămînt. Agěrniturě. Tectio. Tegumentum. AC, 326; Etimologie: agărni + suf. -tură. Vezi și agărni, agărnit. Cf. astrucătoare.

Intrare: agărnitură
agărnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agărnitură
  • agărnitura
plural
  • agărnituri
  • agărniturile
genitiv-dativ singular
  • agărnituri
  • agărniturii
plural
  • agărnituri
  • agărniturilor
vocativ singular
plural