2 intrări

10 definiții

agâmbát, ~ă smf a [At: MARIAN, SA. 264 / PI: -ați, -e / E: agâmba] 1-2 (Reg) (Om) nenorocit.

agâmbá vt [At: ȘEZ. II, 229 / V: gâm- / Pzi: agấmb / E: a2 + lat gambare, cf fr enjamber] (Reg) 1 A da de urma cuiva. 2 (Îim) A călca.

AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

agîmbá (-béz, -át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (DAR), cf. REW 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul der. agîmbeală, s. f. (epilepsie) și agîmbat adj. (nenorocit, amărît). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” cf. Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu der. și mai puțin cu vb.

gîmb, a v. tr. (cp. cu găbuĭesc, gîmbosesc). Est. Vechĭ. Surprind, găbuĭesc, găbjesc, zăpsesc. – Și ingîmb (Olt.) și agîmb (Trans.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

agâmbát, -ă, agâmbați, -te, adj. – (reg.) Strâmb, încovoiat. – Din agâmba.

agîmbá vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.

agâmbá, agâmb, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) strâmba (D. Pop, 1970; Memoria, 2001); a (se) încovoia, a curba. – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); din a- + lat. gambare (MDA).

agâmbá, agâmb, vb. tranz. – A strâmba (D. Pop 1970; Memoria 2001). – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); a- + lat. gambare (MDA).

Intrare: agâmbat
agâmbat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agâmbat agâmbatul agâmba agâmbata
plural agâmbați agâmbații agâmbate agâmbatele
genitiv-dativ singular agâmbat agâmbatului agâmbate agâmbatei
plural agâmbați agâmbaților agâmbate agâmbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: agâmba
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agâmba agâmbare agâmbat agâmbând singular plural
agâmbea agâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agâmbez (să) agâmbez agâmbam agâmbai agâmbasem
a II-a (tu) agâmbezi (să) agâmbezi agâmbai agâmbași agâmbaseși
a III-a (el, ea) agâmbea (să) agâmbeze agâmba agâmbă agâmbase
plural I (noi) agâmbăm (să) agâmbăm agâmbam agâmbarăm agâmbaserăm, agâmbasem*
a II-a (voi) agâmbați (să) agâmbați agâmbați agâmbarăți agâmbaserăți, agâmbaseți*
a III-a (ei, ele) agâmbea (să) agâmbeze agâmbau agâmba agâmbaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)