2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agâmbat, ~ă smf, a [At: MARIAN, SA. 264 / Pl: ~ați, ~e / E: agâmba] 1-2 (Reg) (Om) nenorocit.

agâmba vt [At: ȘEZ. II, 229 / V: gâm~ / Pzi: agâmb / E: a2 + lat gambare, cf fr enjamber] (Reg) 1 A da de urma cuiva. 2 (Îim) A călca.

gîmb, a v. tr. (cp. cu găbuĭesc, gîmbosesc). Est. Vechĭ. Surprind, găbuĭesc, găbjesc, zăpsesc. – Și ingîmb (Olt.) și agîmb (Trans.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGÂMBÁ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

agîmba vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agîmbá (-béz, -át), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (DAR), cf. REW 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul der. agîmbeală, s. f. (epilepsie) și agîmbat adj. (nenorocit, amărît). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” cf. Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu der. și mai puțin cu vb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

agâmbát, -ă, agâmbați, -te, adj. – (reg.) Strâmb, încovoiat. – Din agâmba.

agâmbá, agâmb, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) strâmba (D. Pop, 1970; Memoria, 2001); a (se) încovoia, a curba. – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); din a- + lat. gambare (MDA).

agâmbá, agâmb, vb. tranz. – A strâmba (D. Pop 1970; Memoria 2001). – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); a- + lat. gambare (MDA).

Intrare: agâmbat
agâmbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • agâmbat
  • agâmbatul
  • agâmbatu‑
  • agâmba
  • agâmbata
plural
  • agâmbați
  • agâmbații
  • agâmbate
  • agâmbatele
genitiv-dativ singular
  • agâmbat
  • agâmbatului
  • agâmbate
  • agâmbatei
plural
  • agâmbați
  • agâmbaților
  • agâmbate
  • agâmbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: agâmba
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agâmba
  • agâmbare
  • agâmbat
  • agâmbatu‑
  • agâmbând
  • agâmbându‑
singular plural
  • agâmbea
  • agâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agâmbez
(să)
  • agâmbez
  • agâmbam
  • agâmbai
  • agâmbasem
a II-a (tu)
  • agâmbezi
(să)
  • agâmbezi
  • agâmbai
  • agâmbași
  • agâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • agâmbea
(să)
  • agâmbeze
  • agâmba
  • agâmbă
  • agâmbase
plural I (noi)
  • agâmbăm
(să)
  • agâmbăm
  • agâmbam
  • agâmbarăm
  • agâmbaserăm
  • agâmbasem
a II-a (voi)
  • agâmbați
(să)
  • agâmbați
  • agâmbați
  • agâmbarăți
  • agâmbaserăți
  • agâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • agâmbea
(să)
  • agâmbeze
  • agâmbau
  • agâmba
  • agâmbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)