opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFURCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv).

AFURCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv).

afurcă sf [At: DEX2 / Pl: ~rci / E: afurca] Ansamblu de manevre și de lanțuri folosite la afurcarea unei nave.

AFURCĂ s.f. (Mar.) Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unui vas. [< afurca].

AFURCĂ s. f. ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare. (< afurca)

AFURCA, afurc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.

AFURCA, afurc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.

afurca vt [At: DA ms / Pzi: afurc / E: it afforcare, fr affourche] A ancora o navă cu două ancore, ale căror lanțuri se încrucișează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.

*AFURCA (afurc) vb. tr. ⛵ A lega o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore care lucrează împreună în direcție opusă și ale căror lanțuri formează o furcă [fr. affourcher].

AFURCA, afurc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă aruncînd în fundul apei două ancore ale căror cabluri se încrucișează ca o furcă.

AFURCA, afurc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă cu două ancore ale căror lanțuri sînt prinse printr-o cheie de care se leagă și lanțul navei. – Fr. affourcher.

AFURCA vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afurc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].

AFURCA vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)

*afúrc, a -á v. tr. (d. furcă după fr. affourcher). Mar. Dispun în formă de furcă lanțurile a doŭă ancore lăsate în apă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afurcă s. f., g.-d. art. afurcii; pl. afurci

afurcă s. f., g.-d. art. afurcii; pl. afurci

afurcă s. f., g.-d. art. afurcii; pl. afurci

afurca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. afurc, 2 sg. afurci, 3 afurcă; conj. prez. 1 sg. să afurc, 3 să afurce

afurca (a ~) vb., ind. prez. 3 afurcă

afurca vb., ind. prez. 1 sg. afurc, 3 sg. și pl. afurcă

Intrare: afurcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurcă
  • afurca
plural
  • afurci
  • afurcile
genitiv-dativ singular
  • afurci
  • afurcii
plural
  • afurci
  • afurcilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: afurca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afurca
  • afurcare
  • afurcat
  • afurcatu‑
  • afurcând
  • afurcându‑
 singular plural
  • afurcă
  • afurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afurc
 (să)
  • afurc
  • afurcam
  • afurcai
  • afurcasem
a II-a (tu)
  • afurci
 (să)
  • afurci
  • afurcai
  • afurcași
  • afurcaseși
a III-a (el, ea)
  • afurcă
 (să)
  • afurce
  • afurca
  • afurcă
  • afurcase
plural I (noi)
  • afurcăm
 (să)
  • afurcăm
  • afurcam
  • afurcarăm
  • afurcaserăm
  • afurcasem
a II-a (voi)
  • afurcați
 (să)
  • afurcați
  • afurcați
  • afurcarăți
  • afurcaserăți
  • afurcaseți
a III-a (ei, ele)
  • afurcă
 (să)
  • afurce
  • afurcau
  • afurcară
  • afurcaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afurca
  • afurcare
  • afurcat
  • afurcatu‑
  • afurcând
  • afurcându‑
 singular plural
  • afurchează
  • afurcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afurchez
 (să)
  • afurchez
  • afurcam
  • afurcai
  • afurcasem
a II-a (tu)
  • afurchezi
 (să)
  • afurchezi
  • afurcai
  • afurcași
  • afurcaseși
a III-a (el, ea)
  • afurchează
 (să)
  • afurcheze
  • afurca
  • afurcă
  • afurcase
plural I (noi)
  • afurcăm
 (să)
  • afurcăm
  • afurcam
  • afurcarăm
  • afurcaserăm
  • afurcasem
a II-a (voi)
  • afurcați
 (să)
  • afurcați
  • afurcați
  • afurcarăți
  • afurcaserăți
  • afurcaseți
a III-a (ei, ele)
  • afurchează
 (să)
  • afurcheze
  • afurcau
  • afurcară
  • afurcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afurcă, afurcisubstantiv feminin

  • 1. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
etimologie:

afurca, afurcverb

  • 1. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.