9 definiții pentru afundătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afundătúră sf [At: ISPIRESCU, L. 57 / Pl: ~ri / E: afunda + -tură] (Rar) 1 Adâncime. 2 Înfundătură.

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Văgăună. Vederea lui nu poate străbate prin toate colțurile și afundăturile [pădurii]. ISPIRESCU, L. 57.

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Văgăună. – Din afunda + suf. -(ă)tură.

afundătúră f., pl. urĭ. Adîncătură, depresiune: pe cîmpu acesta-s multe afundăturĭ. Rezultatu afundăriĭ, cufundătură: dintr’o singură afundătură a ajuns la fundu apeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri

afundătúră s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFUNDĂTÚRĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.

afundătu s. v. PONOR. RÎPĂ. VĂGĂUNĂ.

Intrare: afundătură
afundătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afundătu
  • afundătura
plural
  • afundături
  • afundăturile
genitiv-dativ singular
  • afundături
  • afundăturii
plural
  • afundături
  • afundăturilor
vocativ singular
plural

afundătură

etimologie:

  • Afunda + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09