9 definiții pentru afundătură

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Adâncime (2). – Afunda + suf. -ătură.

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Văgăună. Vederea lui nu poate străbate prin toate colțurile și afundăturile [pădurii]. ISPIRESCU, L. 57.

AFUNDĂTÚRĂ, afundături, s. f. (Rar) Văgăună. – Din afunda + suf. -(ă)tură.

afundătúră (rar) s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri

afundătúră s. f., g.-d. art. afundătúrii; pl. afundătúri

AFUNDĂTÚRĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.

afundătúră f., pl. urĭ. Adîncătură, depresiune: pe cîmpu acesta-s multe afundăturĭ. Rezultatu afundăriĭ, cufundătură: dintr'o singură afundătură a ajuns la fundu apeĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

afundătúră s. v. PONOR. RÎPĂ. VĂGĂUNĂ.

Intrare: afundătură
afundătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afundătu afundătura
plural afundături afundăturile
genitiv-dativ singular afundături afundăturii
plural afundături afundăturilor
vocativ singular
plural