2 intrări
12 definiții
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.
- sursa: DEX '09
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afonizáre s. f., g.-d. art. afonizării; pl. afonizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afonizáre sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: fr aphonisation] (Lin) Asurzire a unui sunet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFONIZÁRE s. (FON.) asurzire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. [Cf. fr. aphonisation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFONIZÁRE s. f. pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. (< afoniza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 afonizeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afonizá vb., ind. prez. 3 sg. afonizeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AFONIZÁ vb. refl. a suferi fenomenul de afonizare. (< fr. aphoniser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
AFONIZÁRE (ASURZÍRE) s. f. (< afonizá, cf. fr. aphoniser): fenomen fonetic care constă în pierderea vibrațiilor glotale la sunetele sonore. Astfel: pronunțările „supteran” și „supțire” ale cuvintelor subteran și subțire se explică prin a. consoanei b, prin transformarea ei din consoană sonoră în consoană surdă.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
|
substantiv feminin
(F113)
Surse flexiune: DOR |
nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | afonizare | afonizarea |
| plural | afonizări | afonizările | |
| genitiv-dativ | singular | afonizări | afonizării |
| plural | afonizări | afonizărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|
verb
(V201)
Surse flexiune: DOR |
infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) afoniza | afonizare | afonizat | afonizând | singular | plural | ||
| afonizează | afonizați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | afonizez | (să) afonizez | afonizam | afonizai | afonizasem | |
| a II-a (tu) | afonizezi | (să) afonizezi | afonizai | afonizași | afonizaseși | ||
| a III-a (el, ea) | afonizează | (să) afonizeze | afoniza | afoniză | afonizase | ||
| plural | I (noi) | afonizăm | (să) afonizăm | afonizam | afonizarăm | afonizaserăm, afonizasem* | |
| a II-a (voi) | afonizați | (să) afonizați | afonizați | afonizarăți | afonizaserăți, afonizaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | afonizează | (să) afonizeze | afonizau | afonizară | afonizaseră | ||