2 intrări

12 definiții

afonizáre sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: fr aphonisation] (Lin) Asurzire a unui sunet.

AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.

AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.

afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii

afonizáre s. f., g.-d. art. afonizării; pl. afonizări

AFONIZÁRE s. (FON.) asurzire.

AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. [Cf. fr. aphonisation].

AFONIZÁRE s. f. pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. (< afoniza)

afonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 afonizeáză

afonizá vb., ind. prez. 3 sg. afonizeáză

AFONIZÁ vb. refl. a suferi fenomenul de afonizare. (< fr. aphoniser)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFONIZÁRE (ASURZÍRE) s. f. (< afonizá, cf. fr. aphoniser): fenomen fonetic care constă în pierderea vibrațiilor glotale la sunetele sonore. Astfel: pronunțările „supteran” și „supțire” ale cuvintelor subteran și subțire se explică prin a. consoanei b, prin transformarea ei din consoană sonoră în consoană surdă.

Intrare: afonizare
afonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afonizare afonizarea
plural afonizări afonizările
genitiv-dativ singular afonizări afonizării
plural afonizări afonizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: afoniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afoniza afonizare afonizat afonizând singular plural
afonizea afonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afonizez (să) afonizez afonizam afonizai afonizasem
a II-a (tu) afonizezi (să) afonizezi afonizai afonizași afonizaseși
a III-a (el, ea) afonizea (să) afonizeze afoniza afoniză afonizase
plural I (noi) afonizăm (să) afonizăm afonizam afonizarăm afonizaserăm, afonizasem*
a II-a (voi) afonizați (să) afonizați afonizați afonizarăți afonizaserăți, afonizaseți*
a III-a (ei, ele) afonizea (să) afonizeze afonizau afoniza afonizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)