2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afonizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: fr aphonisation] (Lin) Asurzire a unui sunet.

AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.

AFONIZÁRE s. f. (Lingv.) Asurzire (a unui sunet). – Din afon.

AFONIZÁRE s.f. (Lingv.) Pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. [Cf. fr. aphonisation].

AFONIZÁRE s. f. pierdere a vibrațiilor glotale la sunetele sonore; asurzire. (< afoniza)

AFONIZÁ vb. refl. a suferi fenomenul de afonizare. (< fr. aphoniser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afonizáre s. f., g.-d. art. afonizắrii

afonizáre s. f., g.-d. art. afonizării; pl. afonizări

afonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 afonizeáză

afonizá vb., ind. prez. 3 sg. afonizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFONIZÁRE s. (FON.) asurzire.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AFONIZÁRE (ASURZÍRE) s. f. (< afonizá, cf. fr. aphoniser): fenomen fonetic care constă în pierderea vibrațiilor glotale la sunetele sonore. Astfel: pronunțările „supteran” și „supțire” ale cuvintelor subteran și subțire se explică prin a. consoanei b, prin transformarea ei din consoană sonoră în consoană surdă.

Intrare: afonizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afonizare
  • afonizarea
plural
genitiv-dativ singular
  • afonizări
  • afonizării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: afoniza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afoniza
  • afonizare
  • afonizat
  • afonizatu‑
  • afonizând
  • afonizându‑
singular plural
  • afonizea
  • afonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afonizez
(să)
  • afonizez
  • afonizam
  • afonizai
  • afonizasem
a II-a (tu)
  • afonizezi
(să)
  • afonizezi
  • afonizai
  • afonizași
  • afonizaseși
a III-a (el, ea)
  • afonizea
(să)
  • afonizeze
  • afoniza
  • afoniză
  • afonizase
plural I (noi)
  • afonizăm
(să)
  • afonizăm
  • afonizam
  • afonizarăm
  • afonizaserăm
  • afonizasem
a II-a (voi)
  • afonizați
(să)
  • afonizați
  • afonizați
  • afonizarăți
  • afonizaserăți
  • afonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • afonizea
(să)
  • afonizeze
  • afonizau
  • afoniza
  • afonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afonizare

etimologie: