aflux sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr afflux, lat affluxus] 1 Afluență. 2 Concentrare a unui lichid (mls a sângelui) într-o zonă a corpului.

*AFLUX (pl. -uxuri) sn. 🩺 Îngrămădire prea mare, năpădire de lichid într’o parte a trupului: ~ul sîngelui la creieri [fr. < lat.].

AFLUX, afluxuri, s. n. Afluență. În 1909 se constată un aflux al muncitorimii spre organizațiile muncitorești. IST. R.P.R. 480. ◊ Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sîngelui) într-un punct al corpului. Aflux de sînge la cap.

AFLUX, afluxuri, s. n. Afluență. ♦ Îngrămădire a unui lichid (mai ales a sîngelui) într-un punct al corpului. – Fr. afflux (lat. lit. affluxus).

AFLUX s.n. Afluență, îngrămădeală, îmbulzeală. ♦ Acumulare a unui lichid într-o parte a corpului. [Pl. -xuri. / < fr. afflux].

AFLUX s. n. 1. deplasare a unui fluid în direcția unui sistem de colectare. 2. afluență (2). ◊ acumulare a unui lichid într-o parte a corpului. (< fr. afflux, lat. affluxus)

AFLUX ~uri n. 1) Acumulare a unui lichid (mai ales a sângelui) într-o anumită parte a corpului. 2) Mulțime de oameni care se îndreaptă într-un anumit loc; afluență. ~ de vizitatori. [Sil. a-flux] /<fr. afflux, lat. affluxus

aflux n. grămădirea sângelui și a umorilor într’o parte a corpului.

*aflúx n., pl. urĭ (lat. affluxus). Abundanță maĭ mare de lichide într’o parte a corpuluĭ.

aflux (desp. a-flux) s. n., pl. afluxuri

aflux (a-flux) s. n., pl. afluxuri

aflux s. n. (sil. -flux), pl. afluxuri

aflux, pl. afluxuri

aflux, -xuri.

AFLUX s. v. aglomerație.

AFLUX s. afluență, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă. (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (~ de oameni.)