17 definiții pentru afluență

afluénță sf [At: DA / P: a-flu-en- / Pl: ~țe / E: fr affluénce, lat affluentia] 1 Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct Si: aflux, îmbulzeală, îngrămădire, năvălă. 2 Cantitate mare. 3 Belșug de produse Si: abundență.

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia.

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia.

AFLUÉNȚĂ, afluențe, s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. Afluență de vizitatori. ◊ Cantitate mare, belșug. Afluență de mărfuri.

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. ♦ Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia).

afluénță (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluénței

afluénță s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. afluénței

AFLUÉNȚĂ s. v. aglomerație.

AFLUÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

AFLUÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apă care se îndreaptă catre un anumit loc. 2. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; îmbulzeală. ♦ Abundență, puzderie; belșug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].

AFLUÉNȚĂ s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare. 2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux. 3. cantitate mare, abundență. (< fr. affluence, lat. affluentia)

AFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; aflux. ~ de spectatori. 2) Cantitate mare; abundență; belșug. ~ de mărfuri. [G.-D. afluenței] /<fr. affluence, lat. affluentia

afluență f. 1. scurgere mare de apă sau de alt lichid; 2. fig. mare abundanță (de lucruri), mare mulțime (de oameni).

*afluénță f. (lat. affluentia). Grămădeală, îmbulzeală: afluență de popor, de sînge. Fig. Abundanță [!]: afluență de bunurĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

afluénță s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

AFLÚENȚĂ s. aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) válmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloágă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeálă. (~ de oameni.)

afluénță-recórd s.f. Afluență imensă ◊ „Renumitul turneu [de tenis] de la Anvers [...] a cunoscut anul acesta o afluență record de spectatori: 149000 plătitori.” Sc.tin. 11 XI 85 p. 3 (din afluență + record)

Intrare: afluență
afluență substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afluență afluența
plural
genitiv-dativ singular afluențe afluenței
plural
vocativ singular
plural