18 definiții pentru afluență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afluență sf [At: DA / P: a-flu-en~ / Pl: ~țe / E: fr affluénce, lat affluentia] 1 Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct Si: aflux, îmbulzeală, îngrămădire, năvălă. 2 Cantitate mare. 3 Belșug de produse Si: abundență.

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare; abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluence, lat. affluentia.

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia.

AFLUÉNȚĂ, afluențe, s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. Afluență de vizitatori. ◊ Cantitate mare, belșug. Afluență de mărfuri.

AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. ♦ Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia).

AFLUÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apă care se îndreaptă catre un anumit loc. 2. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; îmbulzeală. ♦ Abundență, puzderie; belșug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].

AFLUÉNȚĂ s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare. 2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux. 3. cantitate mare, abundență. (< fr. affluence, lat. affluentia)

AFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; aflux. ~ de spectatori. 2) Cantitate mare; abundență; belșug. ~ de mărfuri. [G.-D. afluenței] /<fr. affluence, lat. affluentia

afluență f. 1. scurgere mare de apă sau de alt lichid; 2. fig. mare abundanță (de lucruri), mare mulțime (de oameni).

*afluénță f. (lat. affluentia). Grămădeală, îmbulzeală: afluență de popor, de sînge. Fig. Abundanță: afluență de bunurĭ.

afluénță-recórd s. f. Afluență imensă ◊ „Renumitul turneu [de tenis] de la Anvers [...] a cunoscut anul acesta o afluență record de spectatori: 149000 plătitori.” Sc.tin. 11 XI 85 p. 3 (din afluență + record)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afluénță (a-flu-en-) s. f., g.-d. art. afluénței

afluénță s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. afluénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFLUÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

AFLUÉNȚĂ s. v. aglomerație.

afluență s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

AFLUENȚĂ s. aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală, (pop.) valmă, (Ban. și prin Olt., Transilv.) năloagă, (Transilv.) vlog, (înv.) glogozeală. (~ de oameni.)

Intrare: afluență
afluență substantiv feminin
  • silabație: a-flu-en-ță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afluență
  • afluența
plural
  • afluențe
  • afluențele
genitiv-dativ singular
  • afluențe
  • afluenței
plural
  • afluențe
  • afluențelor
vocativ singular
plural

afluență

etimologie: