AFLICTIV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.). – Din fr. afflictif.

aflictiv, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr afflictif] 1-2 (Jur; d. pedepse) Care răpește unui condamnat libertatea sau viața.

*AFLICTIV adj. ⚖️ Se zice de pedepsele prin care se răpește unui osîndit viața sau libertatea: munca silnică este o pedeapsă ~ă și infamantă [fr.].

AFLICTIV, -Ă, aflictivi, -e, adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe criminal (pe corp, în viață etc.) – Din fr. afflictif.

AFLICTIV, -Ă adj. (Jur.; despre pedepse) Care lovește direct pe cel care o suferă. [< fr. afflictif].

AFLICTIV, -Ă adj. (despre pedepse) care lovește direct pe cel care suferă. (< fr. afflictif)

aflictiv a. care lovește direct în o persoană: pedeapsă aflictivă. În materie penală, pedepsele sunt aflictive și infamante; cele dintâi sunt: moartea, munca silnică, detențiunea și recluziunea; ele privează pe condamnat de drepturile sale civile și politice.

*aflictív, -ă adj. (d. lat. afflictus, izbit, cu sufixu -iv). Se zice despre pedepsele care lovesc corpu, ca moartea, munca silnică, detențiunea și recluziunea: pedepsele infamante nu-s tot-de-a-una aflictive.

aflictiv (desp. a-flic-) adj. m., pl. aflictivi; f. aflictivă, pl. aflictive

aflictiv (a-flic-) adj. m., pl. aflictivi; f. aflictivă, pl. aflictive

aflictiv adj. m. (sil. -flic-), pl. aflictivi; f. sg. aflictivă, pl. aflictive