3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFIPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt).

AFIPT, afipte, s. n. (Înv.) Afiș. – Din afige (ieșit din uz „a afișa” < lat., după înfipt).

afipt sn [At: ARDELEANU, D. 285 / Pl: ~e / E: ns cf afige (după înfipt)] (Înv) Afiș.

*AFIPT (pl. -ipte) sn. ⚖️ Înștiințare, anunț judecătoresc privitor la un sechestru sau vînzare: ~ele se vor lipi la ușa tribunalului (PR.-CIV.) [afige, după analogia lui înfipt].

AFIPT, afipte, s. n. (Popular) înștiințare, anunț (care emană de la o autoritate). V. afiș. Steagurile și jurnalele și afiptele primăriei pe garduri vesteau tămbălăul de a doua zi. PAS, L. I 40. Citi de două-trei ori afiptul și nu l-a putut termina niciodată. ARDELEANU, D. 284.

AFIPT, afipte, s. n. (Pop.) Afiș, anunț. – Din afige (ieșit din uz; după înfipt).

*afípt n., pl. e (după fr. affiche și acomodat după part. luĭ înfig). Afiș.

afige vtr [At: CADE / Pzi: afig / E: lat affigeore] (Ltî) A afișa.

*AFIGE (afig, perf. afipsei, part. afipt) vb. tr. ⚖️ A lipi undeva un anunț judecătoresc: acest termen se va afige și la ușa judecătoriei (PR.-CIV.) [lat. affigere].

*afíg, afípt, a afíge v. tr. (după fr. afficher, d. lat. af-figere, a înfige. V. în-fig). Fixez, înfig, lipesc: a afige un anunț pe un zid. – E maĭ bine de cît afișez.

*afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar tipărit pe hîrtie și lipit pin locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

afipt, afipte s. n. sentință de condamnare

Intrare: afipt (part.)
afipt2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afipt
  • afiptul
  • afiptă
  • afipta
plural
  • afipți
  • afipții
  • afipte
  • afiptele
genitiv-dativ singular
  • afipt
  • afiptului
  • afipte
  • afiptei
plural
  • afipți
  • afipților
  • afipte
  • afiptelor
vocativ singular
plural
Intrare: afipt (s.n.)
afipt1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afipt
  • afiptul
  • afiptu‑
plural
  • afipte
  • afiptele
genitiv-dativ singular
  • afipt
  • afiptului
plural
  • afipte
  • afiptelor
vocativ singular
plural
Intrare: afige
verb (VT660)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afige
  • afigere
  • afipt
  • afiptu‑
  • afigând
  • afigându‑
singular plural
  • afige
  • afigeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afig
(să)
  • afig
  • afigeam
  • afipsei
  • afipsesem
a II-a (tu)
  • afigi
(să)
  • afigi
  • afigeai
  • afipseși
  • afipseseși
a III-a (el, ea)
  • afige
(să)
  • afi
  • afigea
  • afipse
  • afipsese
plural I (noi)
  • afigem
(să)
  • afigem
  • afigeam
  • afipserăm
  • afipseserăm
  • afipsesem
a II-a (voi)
  • afigeți
(să)
  • afigeți
  • afigeați
  • afipserăți
  • afipseserăți
  • afipseseți
a III-a (ei, ele)
  • afig
(să)
  • afi
  • afigeau
  • afipseră
  • afipseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afipt, afiptesubstantiv neutru

  • 1. învechit Afiș, anunț, înștiințare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Steagurile și jurnalele și afiptele primăriei pe garduri vesteau tămbălăul de a doua zi. PAS, L. I 40. DLRLC
    • format_quote Citi de două-trei ori afiptul și nu l-a putut termina niciodată. ARDELEANU, D. 284. DLRLC
etimologie:
  • afige (ieșit din uz „a afișa” din limba latină, după înfipt). DEX '09 MDA2 DEX '98

afige, afigverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.