15 definiții pentru afion
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFION s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc [Pr.: -fi-on] – Din ngr. afióni, tc. afyon.
afion sms [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~om / P: ~fi-on / E: tc afion] 1 Opiu. 2 Plantă din care se extrage afionul (1). 3 (Fig) Letargie (provocată, de obicei, de opiu). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFION sbst. ☠ Suc extras din măgăliile necoapte ale macului-de-grădină (Papaver somniferum), opiu; luat în cantități foarte mici, alină durerile și aduce somn; în cantitate mai mare, e o otravă foarte primejdioasă: rachiul din butoiu era cu ~ (ISP.) [tc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AFION s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă din care se extrage acest suc. [Pr.: -fi-on] – Din ngr. afióni, tc. afyon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AFION s. n. sg. 1. Suc extras din macul de grădină și întrebuințat ca narcotic; p. ext. nume dat și altor substanțe cu asemenea proprietăți. V. opiu. Neguțătorul Batic-Mesive, care venea cu mătăsuri și mai ales afion de la Kitai, în anul al treizeci și optulea al domniei lui Rira-împărat, ar fi fost oprit de hoți nu departe de poarta răsăriteană a cetății Babahan. SADOVEANU, D. P. 181. Păzitorii fură cuprinși de un somn sor’cu moartea... Pasămite rachiul din butoi era cu afion. ISPIRESCU, L. 374. 2. Plantă (de obicei macul de grădină) din care se extrage sucul amintit mai sus. Frunzișoară de-afion, S-a dus bădița Ion Ș-a lăsat murgu-n pripon. ȘEZ. I 165. 3. Fig. Amorțeală, toropeală. Ce glas dulce! numai ea poate să-mi împrăștie gîndurile cele triste... Mi-o trecut... s-o spart afionu la glasul tău. ALECSANDRI, T. 617. – Pronunțat: -fi-on.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFION s. n. 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. 2. Plantă, de obicei macul de grădină, din care se extrage acest suc. 3. Fig. Amorțeală, toropeală. [Pr.: -fi-on] – Ngr. afioni (tc. afyon).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
afion n. opiu: rachiul din butoiu era cu afion ISP. [Turc. AFION, din gr. òpion].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
afión n., pl. oane (turc. [d. ar.] afion și afiun, d. vgr. ópion, care vine d. ópos, suc; ngr. afióni; lat. ópium). Opiŭ. Fig. A plesnit afionu, i-a trecut beția, a revenit la starea normală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
afiom sms vz afion
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afion (desp. -fi-on) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afion (-fi-on) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afion s. n. (sil. fi-on)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AFION s. v. opiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afion s. v. OPIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
afion, s. m. – Narcotic, stupefiant. – Mr. afione. Tc. afyon, afyun, care provine, prin arab. afyūn, din gr. ὄπιον (Roesler 580; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 25); cf. ngr. ἀφιόνι, alb., bg. afion. În rom. desemnează un soporific nedeterminat, fiindcă opiul (opiu, s. m., din fr. opium) a fost necunoscut pînă în epoca actuală.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-fi-on
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-fi-on
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
afionsubstantiv neutru
- 1. Suc cu proprietăți narcotice, extras de obicei din macul de grădină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Neguțătorul Batic-Mesive, care venea cu mătăsuri și mai ales afion de la Kitai, în anul al treizeci și optulea al domniei lui Kira-Împărat, ar fi fost oprit de hoți nu departe de poarta răsăriteană a cetății Babahan. SADOVEANU, D. P. 181. DLRLC
- Păzitorii fură cuprinși de un somn sor’ cu moartea... Pasămite rachiul din butoi era cu afion. ISPIRESCU, L. 374. DLRLC
- 1.1. Nume dat și altor substanțe cu asemenea proprietăți. MDA2 DLRLCsinonime: opiu
-
- 2. Plantă din care se extrage acest suc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Frunzișoară de-afion, S-a dus bădița Ion Ș-a lăsat murgu-n pripon. ȘEZ. I 165. DLRLC
-
-
- Ce glas dulce! numai ea poate să-mi împrăștie gîndurile cele triste... Mi-o trecut... s-o spart afionu la glasul tău. ALECSANDRI, T. 617. DLRLC
-
etimologie:
- afióni DEX '98 DEX '09
- afyon DEX '09 MDA2 DEX '98