2 intrări

O definiție

Intrare: afinisit
afinisit participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afinisit afinisitul afinisi afinisita
plural afinisiți afinisiții afinisite afinisitele
genitiv-dativ singular afinisit afinisitului afinisite afinisitei
plural afinisiți afinisiților afinisite afinisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: afinisi
afinisi
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afinisi afinisire afinisit afinisind singular plural
afinisește afinisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afinisesc (să) afinisesc afiniseam afinisii afinisisem
a II-a (tu) afinisești (să) afinisești afiniseai afinisiși afinisiseși
a III-a (el, ea) afinisește (să) afinisească afinisea afinisi afinisise
plural I (noi) afinisim (să) afinisim afiniseam afinisirăm afinisiserăm, afinisisem*
a II-a (voi) afinisiți (să) afinisiți afiniseați afinisirăți afinisiserăți, afinisiseți*
a III-a (ei, ele) afinisesc (să) afinisească afiniseau afinisi afinisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)