2 intrări
12 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFINIȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
AFINIȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afiniș sn [At: HEM 435 / Pl: ~uri și (înv) ~e / E: afin1 + -iș] Loc pe care cresc tufele de afini1 Si: afinet.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFINIȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit de afini. [Bourul] se cumpăni o clipă și făcu o săritură sprintenă peste peria de afiniș. SADOVEANU, F. J. 374.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFINIȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFINIȘ ~uri n. Pădurice, desiș de afini. /afin + suf. ~iș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Afiniș (Munții) m. o ramură a Biharului care se prelungește până la Cluj.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍AFINAR sm., ❍AFINET (pl. -eturi), ❍AFINIȘ (pl. -ișuri) sn. Trans. (HASD.) 🌳 Loc unde cresc afini.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afiniș s. n., pl. afinișuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afiniș s. n., pl. afinișuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afiniș s. n., pl. afinișuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AFINIȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AFINIȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
afiniș, afinișurisubstantiv neutru
-
- [Bourul] se cumpăni o clipă și făcu o săritură sprintenă peste peria de afiniș. SADOVEANU, F. J. 374. DLRLC
-
- comentariu Plural și: afinișe. MDA2
etimologie:
- Afin + sufix -iș. DEX '09 MDA2 DEX '98