2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AFINATĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată).
AFINATĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
afinată sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: afină + -ată] Băutură alcoolică preparată din afine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFINATĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine; servește și ca medicament.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AFINATĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Din afină + suf. -ată (după vișinată).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AFINATĂ s.f. Băutură alcoolică preparată din afine. [< afină].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AFINATĂ f. Băutură alcoolică preparată din afine. [G.-D. afinatei] /afină + suf. ~ată
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
afinat, ~ă [At: NOVACOVICIU, C. B. / Pl: ~ați, ~e / E: cf afinată] 1-2 smf, a (Ban) (Persoană) care este amețit(ă) de afinată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
afinată s. f., g.-d. art. afinatei; pl. afinate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
afinată s. f., g.-d. art. afinatei; pl. afinate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
afinată s. f., pl. afinate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
afinată, afinatesubstantiv feminin
- 1. Băutură alcoolică preparată din afine. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Afină + sufix -ată (după vișinată). DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
afinat, afinatăadjectiv
- 1. (Persoană) care este amețit(ă) de afinată. MDA2
etimologie:
- afinată MDA2