2 intrări

13 definiții

afierosít, ~ă a [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 434 / P: -fi-e / PI: -iți, -e / E: afierosi] (Înv) 1 Risipit. 2 Dedicat.

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afiéroso (aor. lui afieróns).

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. (Cu privire la o avere, la bunuri etc.) A risipi. Dar văd că nu-i bun de alta decît să-mi afierosească averea cu onorul lui. ALECSANDRI, T. 1258. 2. Refl. A se dedica, a se consacra, a se închina. Ție... mă afierosesc. DRĂGHICI, R. 154. – Pronunțat: -fi-e-.

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Ngr. afierono (aor. afierosa).

afierosí (a ~) (înv.) (-fi-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 să afieroseáscă

afierosí vb. (sil. -fi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. afieroseáscă

afierosí [At: (a. 1765) Ms., ap. GCR II, 78/28 / V: (reg) afir- / P: -fi-e- / Pzi: -sesc / E: nct] (Înv) 1 vt A risipi o avere, un bun etc. 2-3 A (se) dedica cuiva.

AFIEROSÍ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, irosi, împrăștia, închina, prăpădi, risipi, zvârli.

afierosí (-sésc, -ít), vb.1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.

afierosì v. 1. a sfinți, a închina (un ce sacru sau profan); 2. fam. a risipi: să-mi afierosească averea AL. [Gr. mod.; sensul 2 se rapoartă la întrebuințarea profană a cuvintelor sacre].

afierosésc v. tr. (ngr. afieróno, aor. afiérosa, consacrez, d. ierós, sacru). Vechĭ. Hărăzesc, închin, dăruĭesc (uneĭ bisericĭ, uneĭ mînăstirĭ). Fig. Fam. (pin [!] confuziune cu firosesc. Firosesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

afierosí vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. CHELTUI. CONSACRA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. IROSI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCHINA. PRĂPĂDI. RISIPI. ZVÎRLI.

Intrare: afierosit
afierosit
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular afierosit afierositul afierosi afierosita
plural afierosiți afierosiții afierosite afierositele
genitiv-dativ singular afierosit afierositului afierosite afierositei
plural afierosiți afierosiților afierosite afierositelor
vocativ singular
plural
Intrare: afierosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) afierosi afierosire afierosit afierosind singular plural
afierosește afierosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) afierosesc (să) afierosesc afieroseam afierosii afierosisem
a II-a (tu) afierosești (să) afierosești afieroseai afierosiși afierosiseși
a III-a (el, ea) afierosește (să) afierosească afierosea afierosi afierosise
plural I (noi) afierosim (să) afierosim afieroseam afierosirăm afierosiserăm, afierosisem*
a II-a (voi) afierosiți (să) afierosiți afieroseați afierosirăți afierosiserăți, afierosiseți*
a III-a (ei, ele) afierosesc (să) afierosească afieroseau afierosi afierosiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)