2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afanisire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: afanisi] 1 (Înv) Nimicire. 2 (Rar) Plictiseală. 3 (Rar) Enervare.

afanisí [At: (a. 1788) DOC., ap. HEM 420 / V: afin- / Pzi: ~sesc / E: ngr άφανίξο (aor al lui) ήφανισα] 1 vt (Înv) A nimici. 2 vt (Rar) A plictisi (pe cineva). 3-4 vtr (Rar) A (se) enerva.

AFANISÍ, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).

afanisésc, v. tr. (ngr. afanizo, aor. afánisa). Fam. Prăpădesc, nimicesc: m’a afanisit cu cheltuĭelile luĭ, m’am afanisit cu atîtea cheltuĭelĭ! V. apelpisesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFANISÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.

afanisi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afanisí (-sésc, -ít), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. – Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). – Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru var., cf. Graur, BL, IV, 65.

avanisi Valentin Gr. Chelaru, în BPh., IV, p. 106, explică verbul a se avanisi „a se plictisi” prin gr. ἀβανίζω „a calomnia, a acuza pe nedrept”. La p. 154 a aceleiași reviste, acad. Iorgu Iordan socotește că e mai curînd vorba de un derivat românesc de la avan „cumplit”. Părerea mea este că e o variantă a lui afanisi „a distruge”, pentru care vezi forma a se afinisi „a se plictisi”, notată de mine la București (BL, IV, p. 65). Adaug acum și un exemplu din Gh. Brăescu (La clubul decavaților, București, 1965, p. 222): m-ai afanisit.

Intrare: afanisire
afanisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afanisire
  • afanisirea
plural
  • afanisiri
  • afanisirile
genitiv-dativ singular
  • afanisiri
  • afanisirii
plural
  • afanisiri
  • afanisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: afanisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afanisi
  • afanisire
  • afanisit
  • afanisitu‑
  • afanisind
  • afanisindu‑
singular plural
  • afanisește
  • afanisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afanisesc
(să)
  • afanisesc
  • afaniseam
  • afanisii
  • afanisisem
a II-a (tu)
  • afanisești
(să)
  • afanisești
  • afaniseai
  • afanisiși
  • afanisiseși
a III-a (el, ea)
  • afanisește
(să)
  • afanisească
  • afanisea
  • afanisi
  • afanisise
plural I (noi)
  • afanisim
(să)
  • afanisim
  • afaniseam
  • afanisirăm
  • afanisiserăm
  • afanisisem
a II-a (voi)
  • afanisiți
(să)
  • afanisiți
  • afaniseați
  • afanisirăți
  • afanisiserăți
  • afanisiseți
a III-a (ei, ele)
  • afanisesc
(să)
  • afanisească
  • afaniseau
  • afanisi
  • afanisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)