14 definiții pentru afabulație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFABULAȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio.

AFABULAȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio.

afabulație sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 211 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr affabulation, lat affabulatio] 1-2 (Frm) Ansamblu al întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice Si: fabulație. 3 Morală a unei fabule.

AFABULAȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea, intriga unei opere literare (roman, dramă etc.). – Pronunțat: -ți-e.

AFABULAȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis).

AFABULAȚIE s.f. Succesiunea faptelor, intriga unei opere literare. ♦ Morala unei fabule. [Gen. -iei. / < fr. affabulation, lat. affabulatio].

AFABULAȚIE s. f. 1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3). 2. morala unei fabule. (< fr. affabulation, lat. affabulatio)

afabulațiune sf vz afabulație

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afabulație (desp. -ți-e) s. f., art. afabulația (desp. -ți-a), g.-d. afabulații, art. afabulației

afabulație (-ți-e) s. f., art. afabulația (-ți-a), g.-d. afabulații, art. afabulației

afabulație s. f. (sil. -ți-e), art. afabulația (sil. -ți-a), g.-d. afabulații, art. afabulației

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFABULAȚIE s. acțiune, fabulație, intrigă, subiect. (~ unui roman.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AFABULAȚIE (< fr. affabulation < lat. affabulatio, de la fabula, poveste). Totalitatea întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice. Noțiunea afabulație este folosită adesea și pentru acea parte a apologului sau a fabulației care cuprinde sensul moral al operei respective. La fabulă, de cele mai multe ori, ea este rînduită la sfîrșitul acesteia.

Intrare: afabulație
afabulație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afabulație
  • afabulația
plural
  • afabulații
  • afabulațiile
genitiv-dativ singular
  • afabulații
  • afabulației
plural
  • afabulații
  • afabulațiilor
vocativ singular
plural
afabulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afabulațiune
  • afabulațiunea
plural
  • afabulațiuni
  • afabulațiunile
genitiv-dativ singular
  • afabulațiuni
  • afabulațiunii
plural
  • afabulațiuni
  • afabulațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afabulație, afabulațiisubstantiv feminin

  • 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Morala unei fabule. DEX '09 MDA2 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.