O definiție pentru afabula


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a afabulá vb., ind. prez. 1 sg. afabuléz, 3 sg. și pl. afabuleáză

Intrare: afabula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afabula
  • afabulare
  • afabulat
  • afabulatu‑
  • afabulând
  • afabulându‑
singular plural
  • afabulea
  • afabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afabulez
(să)
  • afabulez
  • afabulam
  • afabulai
  • afabulasem
a II-a (tu)
  • afabulezi
(să)
  • afabulezi
  • afabulai
  • afabulași
  • afabulaseși
a III-a (el, ea)
  • afabulea
(să)
  • afabuleze
  • afabula
  • afabulă
  • afabulase
plural I (noi)
  • afabulăm
(să)
  • afabulăm
  • afabulam
  • afabularăm
  • afabulaserăm
  • afabulasem
a II-a (voi)
  • afabulați
(să)
  • afabulați
  • afabulați
  • afabularăți
  • afabulaserăți
  • afabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • afabulea
(să)
  • afabuleze
  • afabulau
  • afabula
  • afabulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)