15 definiții pentru afâna

afâna vt [At: DA / Pzi: ~néz / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, mărindu-i, implicit, volumul. Vz a înfoia.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.

AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.

afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză

afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză

AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)

A afâna ≠ a bătători, a bate

A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare

afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].

AFÎNÁ, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul.

afîna (afînéz, afînát) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnārev. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.

afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFÎNA vb. (rar) a (se) înfoia. (Pămîntul se ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

afâna, afânez v. t. a bate, a lovi

Intrare: afâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afâna
  • afânare
  • afânat
  • afânatu‑
  • afânând
  • afânându‑
singular plural
  • afânea
  • afânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afânez
(să)
  • afânez
  • afânam
  • afânai
  • afânasem
a II-a (tu)
  • afânezi
(să)
  • afânezi
  • afânai
  • afânași
  • afânaseși
a III-a (el, ea)
  • afânea
(să)
  • afâneze
  • afâna
  • afână
  • afânase
plural I (noi)
  • afânăm
(să)
  • afânăm
  • afânam
  • afânarăm
  • afânaserăm
  • afânasem
a II-a (voi)
  • afânați
(să)
  • afânați
  • afânați
  • afânarăți
  • afânaserăți
  • afânaseți
a III-a (ei, ele)
  • afânea
(să)
  • afâneze
  • afânau
  • afâna
  • afânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)