2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AEROSTÁTICĂ s. f. 1. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special al maselor de aer atmosferic) și cu studiul echilibrului corpurilor solide în aer. 2. Tehnica construirii baloanelor.

AEROSTÁTICĂ s. f. Tehnica construirii baloanelor; ramură a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor și cu echilibrul solidelor în aer. – Fr. aérostatique.

aerostátică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii

aerostátică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. aerostáticii

AEROSTÁTICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.

AEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique].

AEROSTÁTICĂ f. 1) Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazos, precum și a mișcării corpurilor în diferite medii gazoase. 2) Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [G.-D. aerostaticii] /<fr. aérostatique

aerostatică f. partea fizicei care studiază legile de echilibru ale aerului.

aerostátic, ~ă [At: Ltr2 / PI: -ici, -ice / E: fr aérostatique] 1-2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 (1) și, în general, al gazelor. 3-4 sf Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. 5-7 a Care aparține aerostaticii (1-4) (sau aerostatelor). 8-10 a Privitor la aerostatică (1-2) (sau la aerostate).

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -e, adj. Privitor la aerostat sau la aerostatică. Tehnică aerostatică.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce adj. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Fr. aérostatique.

aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice

aerostátic adj. (sil. mf. -sta-) → static

AEROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [< fr. aérostatique].

AEROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la aerostatică. II. s.f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor. (< fr. aérostatique)

AEROSTÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aerostatică; propriu aerostaticii. /<fr. aérostatique

*aerostátic, -ă adj. (aer 1 și static). Relativ la aerostate: experiență aerostatică. S. f., pl. e și ĭ. Știința despre aerostate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AEROSTÁTICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.

Intrare: aerostatic
aerostatic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerostatic aerostaticul aerostatică aerostatica
plural aerostatici aerostaticii aerostatice aerostaticele
genitiv-dativ singular aerostatic aerostaticului aerostatice aerostaticei
plural aerostatici aerostaticilor aerostatice aerostaticelor
vocativ singular
plural
Intrare: aerostatică
aerostatică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerostatică aerostatica
plural
genitiv-dativ singular aerostatici aerostaticii
plural
vocativ singular
plural