2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AEROSTÁTICĂ s. f. 1. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazelor (în special al maselor de aer atmosferic) și cu studiul echilibrului corpurilor solide în aer. 2. Tehnica construirii baloanelor.

AEROSTÁTICĂ s. f. Tehnica construirii baloanelor; ramură a mecanicii care se ocupă cu echilibrul gazelor și cu echilibrul solidelor în aer. – Fr. aérostatique.

AEROSTÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază echilibrul gazos (mai ales al maselor de aer). ♦ Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [Gen. -cii / < fr. aérostatique].

AEROSTÁTICĂ f. 1) Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului gazos, precum și a mișcării corpurilor în diferite medii gazoase. 2) Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. [G.-D. aerostaticii] /<fr. aérostatique

aerostatică f. partea fizicei care studiază legile de echilibru ale aerului.

aerostátic, ~ă [At: LTR2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr aérostatique] 1-2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 (1) și, în general, al gazelor. 3-4 sf Tehnica construirii și dirijării aerostatelor. 5-7 a Care aparține aerostaticii (1-4) (sau aerostatelor). 8-10 a Privitor la aerostatică (1-2) (sau la aerostate).

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Din fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și cu dirijarea aerostatelor. 2. Adj. Care aparține aerostaticii (1) sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -e, adj. Privitor la aerostat sau la aerostatică. Tehnică aerostatică.

AEROSTÁTIC, -Ă, aerostatici, -ce adj. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate. – Fr. aérostatique.

AEROSTÁTIC, -Ă adj. Referitor la aerostatică. [< fr. aérostatique].

AEROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la aerostatică. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor. (< fr. aérostatique)

AEROSTÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de aerostatică; propriu aerostaticii. /<fr. aérostatique

*aerostátic, -ă adj. (aer 1 și static). Relativ la aerostate: experiență aerostatică. S. f., pl. e și ĭ. Știința despre aerostate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aerostátică (-ros-ta- / -ro-sta-) s. f., g.-d. aerostátici, art. aerostáticii

aerostátică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. aerostáticii

aerostátic (-ros-ta- / -ro-sta-) adj. m., pl. aerostátici; f. aerostátică, pl. aerostátice

aerostátic adj. (sil. mf. -sta-) → static


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AEROSTÁTICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.

AEROSTATICĂ s. (FIZ.) statica gazelor.

arată toate definițiile

Intrare: aerostatică
  • silabație: -ros-ta-, -ro-sta-
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerostatică
  • aerostatica
plural
genitiv-dativ singular
  • aerostatici
  • aerostaticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: aerostatic
aerostatic adjectiv
  • silabație: -ros-ta-tic, -ro-sta-tic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerostatic
  • aerostaticul
  • aerostaticu‑
  • aerostatică
  • aerostatica
plural
  • aerostatici
  • aerostaticii
  • aerostatice
  • aerostaticele
genitiv-dativ singular
  • aerostatic
  • aerostaticului
  • aerostatice
  • aerostaticei
plural
  • aerostatici
  • aerostaticilor
  • aerostatice
  • aerostaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aerostatică

  • 1. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul echilibrului aerului și, în general, al gazelor, precum și cu construirea și dirijarea aerostatelor.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

aerostatic

  • 1. Care aparține aerostaticii sau aerostatelor, privitor la aerostatică sau la aerostate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Tehnică aerostatică.
      surse: DLRLC

etimologie: