aerospațial, ~ă a [At: DEX² / P: a-e-ro-spa-ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr aérospatial] 1-2 Referitor la navigația în spațiul aerian terestru și cosmic Si: aerocosmic (1-2). 3-4 Care aparține acestei navigații.

AEROSPAȚIAL, -Ă, aerospațiali, -e, adj. Referitor la navigația în spațiul terestru și cosmic; aerocosmic. [Pr.: a-e-ro-spa-ți-al] – Din fr. aérospatial.

AEROSPAȚIAL, -Ă adj. Referitor la tehnicile aviatice și la spațiul aerian și extraterestru. [Pron. -ți-al. / cf. fr. aérospatial].

AEROSPAȚIAL, -Ă adj. referitor la navigația în spațiul cosmic. (< fr. aérospatial)

aerospațial, -ă adj. (av.) Referitor la spațiul aerian extraterestru ◊ „În viață, în cea pământeană, ca și în scurta dar epocala dv. viață aerospațială, ce v-a impresionat în cea mai mare măsură?” Cont. 27 II 70 p. 12 (din fr. aérospatial; DMN 1960; DN3)

AEROSPAȚIAL ~ă (~i, ~e) Care ține de tehnica zborurilor în spațiul aerian și extraterestru. [Sil. a-e-ro-spa-ți-al] /<fr. aérospatial

aerospațial (desp. -ros-pa-ți-al/-ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiali; f. aerospațială, pl. aerospațiale

aerospațial (-ros-pa-ți-al / -ro-spa-) adj. m., pl. aerospațiali; f. aerospațială, pl. aerospațiale

aerospațial adj. → spațial

AEROSPAȚIAL adj. aerocosmic.

POTENȚIAL AEROSPAȚIAL totalitatea forțelor și mijloacelor de atac spațiale de care dispune o țară.

PUTERE AERIANĂ/AEROSPAȚIALĂ, concept care se referă la capacitatea unui stat de a-și exercita voința în spațiul aerian / extraterestru.