2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AERODINÁMICĂ S. f. sg. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos, în special cu mișcarea corpurilor solide în aer.

AERODINÁMICĂ s. f. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos.- Fr. aérodynamique.

AERODINÁMICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos (mai ales mișcarea corpurilor solide în aer). [< fr. aérodynamique, cf. gr. aer – aer, dynamis – forță].

AERODINÁMICĂ f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor solide într-un mediu gazos (mai ales în aer). [G.-D. aerodinamicii] /<fr. aérodinamique

aerodinámic, ~ă [At: LEX. TEHN. / Pl: ~ici, ~ice a / E: fr aérodynamique] 1 sm Aerodinam. 2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 (1) și, în general, a gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 3 a Referitor la aerodinamică (2). 4 a (D. vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1 (9).

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique.

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique.

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -e, adj. Construit astfel încît să întîmpine în mers cea mai mică rezistență din partea aerului. Tren aerodinamic.

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, adj. (Despre corpuri solide) Construit astfel încât să întâmpine în deplasare cea mai mică rezistență din partea aerului. – Fr. aérodynamique (< gr.).

AERODINÁMIC, -Ă adj. Făcut în așa fel încât să întâmpine la înaintare o rezistență foarte mică din partea aerului. [< fr. aérodynamique].

AERODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la aerodinamică. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos. (< fr. aérodynamique)

AERODINÁMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de aerodinamică; propriu aerodinamicii. 2) (despre vehicule) Care este construit în așa fel, încât să înfrunte ușor rezistența aerului. /<fr. aérodynamique

*aerodinámic, -ă adj. (aer și dinamic). Fiz. Făcut ca să învingă rezistența aeruluĭ, să înainteze maĭ ușor: automobil aerodinamic. S. f., pl. ĭ. Studiu mișcăriĭ aeruluĭ saŭ gazurilor în general.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámicii

aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámicii

aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice

aerodinámic adj. → dinamic


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AERODINAMICĂ ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor în atmosferă sau în alt mediu gazos. Legile scurgerii gazelor de-a lungul corpurilor profilate diferit și evidențierea efectelor aerodinamice asupra acestora sunt studiate în tuneluri aerodinamice (V.). Profilul avantajos în regim de zbor susbsonic este cel ogival, în regim de zbor supersonic – cel conic ascuțit, iar în regim de zbor hipersonic – cel de trunchi de con alungit cu capătul rotunjit. Aerodinamica avionului teoria științifică a zborului cu avionul.

CORP AERODINAMIC obiect având o formă exterioară care întâmpină la deplasare o rezistență minimă din partea aerului (rachete, avioane etc.) Sin. corp carenat.

FINEȚE AERODINAMICĂ raport dintre portanță (v.) și rezistența la înaintare a unui profil aerodinamic care se deplasează în atmosfera terestră. Finețea aerodinamică depinde de forma corpului și de parametri săi de mișcare, valorile mari ale raportului caracterizând aeronavele care posedă calități bune de zbor.

arată toate definițiile

Intrare: aerodinamică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerodinamică
  • aerodinamica
plural
genitiv-dativ singular
  • aerodinamici
  • aerodinamicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: aerodinamic
aerodinamic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerodinamic
  • aerodinamicul
  • aerodinamicu‑
  • aerodinamică
  • aerodinamica
plural
  • aerodinamici
  • aerodinamicii
  • aerodinamice
  • aerodinamicele
genitiv-dativ singular
  • aerodinamic
  • aerodinamicului
  • aerodinamice
  • aerodinamicei
plural
  • aerodinamici
  • aerodinamicilor
  • aerodinamice
  • aerodinamicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aerodinamică

  • 1. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

aerodinamic

  • 1. Referitor la aerodinamică.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Tren aerodinamic.
        surse: DLRLC

etimologie: