2 intrări

31 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

AERODINÁMICĂ S. f. sg. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos, în special cu mișcarea corpurilor solide în aer.

AERODINÁMICĂ s. f. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos.- Fr. aérodynamique.

aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámicii

aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámicii

AERODINÁMICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos (mai ales mișcarea corpurilor solide în aer). [< fr. aérodynamique, cf. gr. aer – aer, dynamis – forță].

AERODINÁMICĂ f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor solide într-un mediu gazos (mai ales în aer). [G.-D. aerodinamicii] /<fr. aérodinamique

aerodinámic, [At: LEX. TEHN. / Pl: ~ici, -ice a / E: fr aérodynamique] 1 sm Aerodinam. 2 sf Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 (1) și, în general, a gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 3 a Referitor la aerodinamică (2). 4 a (D. vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistentă minimă din partea aerului1 (9).

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine, în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. – Din fr. aérodynamique.

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului1 și, în general, al gazelor, precum și cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos. 2. Adj. Referitor la aerodinamică (1). ♦ (Despre vehicule) Care este astfel construit încât să întâmpine în deplasare, o rezistență minimă din partea aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérodynamique.

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -e, adj. Construit astfel încît să întîmpine în mers cea mai mică rezistență din partea aerului. Tren aerodinamic.

AERODINÁMIC, -Ă, aerodinamici, -ce, adj. (Despre corpuri solide) Construit astfel încât să întâmpine în deplasare cea mai mică rezistență din partea aerului. – Fr. aérodynamique (< gr.).

aerodinámic adj. m., pl. aerodinámici; f. aerodinámică, pl. aerodinámice

aerodinámic adj. → dinamic

AERODINÁMIC, -Ă adj. Făcut în așa fel încât să întâmpine la înaintare o rezistență foarte mică din partea aerului. [< fr. aérodynamique].

AERODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la aerodinamică. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos. (< fr. aérodynamique)

AERODINÁMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de aerodinamică; propriu aerodinamicii. 2) (despre vehicule) Care este construit în așa fel, încât să înfrunte ușor rezistența aerului. /<fr. aérodynamique

*aerodinámic, -ă adj. (aer și dinamic). Fiz. Făcut ca să învingă rezistența aeruluĭ, să înainteze maĭ ușor: automobil aerodinamic. S. f., pl. ĭ. Studiu mișcăriĭ aeruluĭ saŭ gazurilor în general.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AERODINAMICĂ ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor în atmosferă sau în alt mediu gazos. Legile scurgerii gazelor de-a lungul corpurilor profilate diferit și evidențierea efectelor aerodinamice asupra acestora sunt studiate în tuneluri aerodinamice (V.). Profilul avantajos în regim de zbor susbsonic este cel ogival, în regim de zbor supersonic – cel conic ascuțit, iar în regim de zbor hipersonic – cel de trunchi de con alungit cu capătul rotunjit. Aerodinamica avionului teoria științifică a zborului cu avionul.

CORP AERODINAMIC obiect având o formă exterioară care întâmpină la deplasare o rezistență minimă din partea aerului (rachete, avioane etc.) Sin. corp carenat.

DIRIJARE AERODINAMICĂ dirijarea unei rachete cu ajutorul aerului care acționează asupra aripioarelor de pe corpul acesteia și care pot căpăta diverse poziții în funcție de direcția de înaintare.

Intrare: aerodinamic
aerodinamic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerodinamic aerodinamicul aerodinamică aerodinamica
plural aerodinamici aerodinamicii aerodinamice aerodinamicele
genitiv-dativ singular aerodinamic aerodinamicului aerodinamice aerodinamicei
plural aerodinamici aerodinamicilor aerodinamice aerodinamicelor
vocativ singular
plural
Intrare: aerodinamică
aerodinamică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aerodinamică aerodinamica
plural
genitiv-dativ singular aerodinamici aerodinamicii
plural
vocativ singular
plural