O definiție pentru aerisitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aerisitór s. n., pl. aerisitoáre

Intrare: aerisitor
aerisitor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aerisitor
  • aerisitorul
  • aerisitoru‑
plural
  • aerisitoare
  • aerisitoarele
genitiv-dativ singular
  • aerisitor
  • aerisitorului
plural
  • aerisitoare
  • aerisitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)