2 intrări

11 definiții

advón sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: ns cf amvon] Tinda dinăuntru a unei biserici creștine.

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. [Pl. și: advonuri] – Cf. amvon.

ADVÓN, advonuri, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. amvon.

ADVÓN, advonuri, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. Două corpuri principale: în față, un... advon pătrat, și din dosu-i un atrium. ODOBESCU, S. I 389.

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon.

advón s. n., pl. advoáne/advónuri

advón s. n., pl. advoáne / advónuri

advon n. tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. OD. [Origină necunoscută].

anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicționarul universal al limbei române, 1922)

Intrare: advon (pl. advoane)
advon (pl. advoane)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular advon advonul
plural advoane advoanele
genitiv-dativ singular advon advonului
plural advoane advoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: advon (pl. advonuri)
advon (pl. advonuri)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular advon advonul
plural advonuri advonurile
genitiv-dativ singular advon advonului
plural advonuri advonurilor
vocativ singular
plural