2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adverbializat, ~ă a [At: DEX2 / P: ~bi-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: adverbializa] (Grm) Transformat în adverb.

ADVERBIALIZÁT, -Ă, adverbializați, -te, adj. Transformat în adverb. [Pr.: -bi-a-] – V. adverbializa.

ADVERBIALIZÁT, -Ă, adverbializați, -te, adj. Transformat în adverb. – V. adverbializa.

adverbializa vtr [At: DEX2 / P: ~bi-a~ / Pzi: ~zez / E: fr adverbialiser] 1-2 (Grm) A (se) transforma în adverb.

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb.[Pr.: -bi-a-] – Din fr. adverbialiser.

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.

ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.adverbializáre s. f.; adverbializát, -ă, adj.

ADVERBIALIZÁ vb. I tr. A da unui cuvânt sau unei construcții funcție de adverb. [< fr. adverbialiser].

ADVERBIALIZÁ vb. tr., refl. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb. (<fr. adverbialiser)

A ADVERBIALIZÁ ~éz tranz. A face să se adverbializeze. /<fr. adverbialiser

A SE ADVERBIALIZÁ se ~eáză intranz. A transforma în adverb. /<fr. adverbialiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adverbializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 adverbializeáză

adverbializá vb. (sil. -bi-a-li-), ind. prez. 1 sg. adverbializéz, 3 sg. și pl. adverbializeáză

Intrare: adverbializat
adverbializat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adverbializat
  • adverbializatul
  • adverbializatu‑
  • adverbializa
  • adverbializata
plural
  • adverbializați
  • adverbializații
  • adverbializate
  • adverbializatele
genitiv-dativ singular
  • adverbializat
  • adverbializatului
  • adverbializate
  • adverbializatei
plural
  • adverbializați
  • adverbializaților
  • adverbializate
  • adverbializatelor
vocativ singular
plural
Intrare: adverbializa
  • silabație: -bi-a-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adverbializa
  • adverbializare
  • adverbializat
  • adverbializatu‑
  • adverbializând
  • adverbializându‑
singular plural
  • adverbializea
  • adverbializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adverbializez
(să)
  • adverbializez
  • adverbializam
  • adverbializai
  • adverbializasem
a II-a (tu)
  • adverbializezi
(să)
  • adverbializezi
  • adverbializai
  • adverbializași
  • adverbializaseși
a III-a (el, ea)
  • adverbializea
(să)
  • adverbializeze
  • adverbializa
  • adverbializă
  • adverbializase
plural I (noi)
  • adverbializăm
(să)
  • adverbializăm
  • adverbializam
  • adverbializarăm
  • adverbializaserăm
  • adverbializasem
a II-a (voi)
  • adverbializați
(să)
  • adverbializați
  • adverbializați
  • adverbializarăți
  • adverbializaserăți
  • adverbializaseți
a III-a (ei, ele)
  • adverbializea
(să)
  • adverbializeze
  • adverbializau
  • adverbializa
  • adverbializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adverbializat

  • 1. Transformat în adverb.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi adverbializa
    surse: DEX '98 DEX '09

adverbializa

  • 1. gramatică A (se) transforma în adverb.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: