2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adurmecare sf vz adulmecare

ADULMECÁ, adulmec, vb. I. Tranz. și intranz. (Despre animale) A simți sau a descoperi, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc. ♦ Fig. (Despre oameni) A căuta să afle; a da de urmă, a descoperi. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I] – Et. nec.

ADURMECÁ vb. I v. adulmeca.

ADURMECÁ vb. I v. adulmeca.

ADURMECÁ vb. I v. adulmeca.

adulmeca vti [At: CANTEMIR, HR. 298 / V: (înv) ~maca, ~măca, ~urmăca2, ~urmeca / Pzi: adulmec / E: lat adolmicare] 1 (D. animale) A simți vânatul, dușmanul sau prada cu ajutorul mirosului. 2 (Fig) A lua urma. 3 (Fig) A descoperi. 4 (Fig) A mirosi.

adulmecare sf [At: CANTEMIR, IST. 94 / V: (reg) ~urme~ / Pl: ~cări / E: adulmeca] 1 Mirosire. 2 (Fig) Urmărire. 3 (Fig) Descoperire. 4 (Fig; d. oameni) Mirosire.

ADULMECÁ, adúlmec, vb. I. Tranz. și intranz. (Despre animale) A simți sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc. ♦ Fig. (Despre oameni) A căuta să afle; a da de urmă, a descoperi. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I] – Et. nec.

ADULMECÁRE, adulmecări, s. f. Acțiunea de a adulmeca.V. adulmeca.

ADULMECÁ, adúlmec, vb. I. I. Tranz. (Despre animale) A simți sau a se strădui să simtă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal sau urmele lăsate de acesta, sau ceva ce servește drept hrană. V. mirosi. Vulpea adulmecă rațele. ◊ Boii mugesc. Peste mugetul lor lung, crește și scade repede un alt muget. E taurul, care adulmecă mirosul de fîn cosit. CAMILAR, TEM. 43. Racii o adulmecă [carnea] și se trag spre dînsa cu bucurie. SADOVEANU, N. F. 89. (În basme) O, dați-mi mîndrul buzdugan Și-aduceți calul năzdrăvan Ce-adulmecă jăratic. IOSIF, PATR. 59. ◊ Fig. Locomotiva aleargă despletită... trece de pe o linie pe alta, e oprită brusc, apoi din nou i se dă frîu liber și ea se lasă condusă, parcă adulmecind aer. SAHIA, N. 31. ◊ Absol. Din urmă îl goneau [pe bour], adulmecînd, patru cînt, înșirați unul după altul și chefuind cu glasuri diferite. SADOVEANU, F. J. 374. Acum... mi-am adus aminte că dihania de lup adulmecă și vine după fum. CREANGĂ, P. 131. (Fig.) Pîrîul adulmecă stingher. LESNEA, I. 31. ◊ Intranz. Cînd l-a strigat duduca... Colțun s-a pus pe picioare și-a adulmecat spre dumneaei. SADOVEANU, N. F. 35. II. Fig. (Despre oameni) 1. Tranz. (Complementul arată ceva ce poate trăda persoana urmărită) A urmări; a da de urmă; a observa, a supraveghea, a nu lăsa să-i scape. A pîndit cu ochi de fiară îndepărtarea lor și s-a îngrozit. Va să zică [jandarmii] îi adulmecaseră pașii și porniseră acum pe urmele lui. POPA, V. 75. [Boierii craioveni], ca copoii, adulmecă orice mișcare a domniei. ODOBESCU, S. I 82. ♦ (Cu privire la elemente din mediul înconjurător) A se pătrunde de prezența a ceva. Aspiră grăbit și scurt pe nas de cîteva ori, adulmecînd aerul, văzduhul, lumina. SEBASTIAN, T. 83. ◊ (Instrumentul adulmecării este ah simț decît mirosul) Nu se-nnoptase cînd ați ieșit pe bariera Vitanului și adulmecai cu ochii priveliștile noi. PAS, Z. I 44. 2.Tranz. (Complementul indică un obiect rîvnit sau admirat) A căuta să afli, să-ți însușești ceva, a umbla după... Luați seama, avem oameni care adulmecă galbenii. NEGRUZZI, S. III 116. 3. Refl. Reciproc. A se cerceta cu neîncredere, a-și da tîrcoale unul altuia, a se scruta. Un cîrd se întilnea cu altul și se adulmecau: de unde or fi ăștia? de unde ceilalți? PAS, L. I 123. - Variantă: (regional) adurmecá (RETEGANUL, P. III 35, ODOBESCU, S. III 147) vb. I.

ADULMECÁRE, adulmecări, s. f. Acțiunea de a adulmeca.

ADULMECÁ, adúlmec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale) A simți sau a se strădui să simtă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc. 2. Tranz. Fig. (Despre oameni) A căuta să afle, a umbla după...; a urmări; a da de urmă; a observa, a supraveghea. Avem oameni care adulmecă galbenii (NEGRUZZI). ♦ Refl. A se cerceta cu neîncredere unul pe altul; a se măsura, a se scruta. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I]

ADULMECÁRE, adulmecări, s. f. Acțiunea de a (se) adulmeca.

ADURMECÁ vb. I. v. adulmeca.

A ADULMECÁ adúlmec tranz. 1) (hrană, persoane etc.) A simți prezența cu ajutorul mirosului. 2) fig. (persoane) A încerca să afle. /Orig. nec.

adulmecà v. 1. a mirosi urma vânătorului (de fiare); 2. a cunoaște vânatul după miros (de câini): copoiul adulmecă dâra fiarei prin pădure; 3. fig. a presimți: adulmecă orice mișcare a Domniei OD. [Vechiu-rom. a ulmeca, din olmu, miros (v. ulma)].

adúlmec și (vechĭ) adúlm, aúlm și úlm, a v. tr. (lat. ad-olmĭcare saŭ rom. olm, miros, compus ca ad-un). Iaĭ urma mirosind (cum fac cîniĭ ca să descopere vînatu ca să se ferească de vînătorĭ): un cîne care adulmecă putoarea fĭareĭ. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima îĭ umbla aĭiurea cercetînd, adulmecînd (Rebr, 2,129); hoțu adulmecă mișcarea polițiiĭ. – Și dúlmăc, -ecĭ, -ecă; să -ece (Mold. sud) și ulmesc (Mold. sud): îșĭ unflă nările lupu ca să ulmească stîna, și pornește (VR. 2,204). Mrom. úlmic, a -a (d. olmu, olm). V. aput și oblicesc 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adulmecá (a ~) vb., ind. prez. 3 adúlmecă

adulmecáre s. f., g.-d. art. adulmecắrii; pl. adulmecắri

adulmecá vb., ind. prez. 1 sg. adúlmec, 3 sg. și pl. adúlmecă

adulmecáre s. f., g.-d. art. adulmecării; pl. adulmecări

arată toate definițiile

Intrare: adulmeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adulmeca
  • adulmecare
  • adulmecat
  • adulmecatu‑
  • adulmecând
  • adulmecându‑
singular plural
  • adulmecă
  • adulmecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adulmec
(să)
  • adulmec
  • adulmecam
  • adulmecai
  • adulmecasem
a II-a (tu)
  • adulmeci
(să)
  • adulmeci
  • adulmecai
  • adulmecași
  • adulmecaseși
a III-a (el, ea)
  • adulmecă
(să)
  • adulmece
  • adulmeca
  • adulmecă
  • adulmecase
plural I (noi)
  • adulmecăm
(să)
  • adulmecăm
  • adulmecam
  • adulmecarăm
  • adulmecaserăm
  • adulmecasem
a II-a (voi)
  • adulmecați
(să)
  • adulmecați
  • adulmecați
  • adulmecarăți
  • adulmecaserăți
  • adulmecaseți
a III-a (ei, ele)
  • adulmecă
(să)
  • adulmece
  • adulmecau
  • adulmeca
  • adulmecaseră
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adurmeca
  • adurmecare
  • adurmecat
  • adurmecatu‑
  • adurmecând
  • adurmecându‑
singular plural
  • adurmecă
  • adurmecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adurmec
(să)
  • adurmec
  • adurmecam
  • adurmecai
  • adurmecasem
a II-a (tu)
  • adurmeci
(să)
  • adurmeci
  • adurmecai
  • adurmecași
  • adurmecaseși
a III-a (el, ea)
  • adurmecă
(să)
  • adurmece
  • adurmeca
  • adurmecă
  • adurmecase
plural I (noi)
  • adurmecăm
(să)
  • adurmecăm
  • adurmecam
  • adurmecarăm
  • adurmecaserăm
  • adurmecasem
a II-a (voi)
  • adurmecați
(să)
  • adurmecați
  • adurmecați
  • adurmecarăți
  • adurmecaserăți
  • adurmecaseți
a III-a (ei, ele)
  • adurmecă
(să)
  • adurmece
  • adurmecau
  • adurmeca
  • adurmecaseră
durmeca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: adulmecare
adulmecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulmecare
  • adulmecarea
plural
  • adulmecări
  • adulmecările
genitiv-dativ singular
  • adulmecări
  • adulmecării
plural
  • adulmecări
  • adulmecărilor
vocativ singular
plural
adurmecare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adurmecare
  • adurmecarea
plural
  • adurmecări
  • adurmecările
genitiv-dativ singular
  • adurmecări
  • adurmecării
plural
  • adurmecări
  • adurmecărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adulmeca adurmeca durmeca

  • 1. (Despre animale) A simți sau a descoperi, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc.
    surse: DEX '09 DLRLC 9 exemple
    exemple
    • Vulpea adulmecă rațele.
      surse: DLRLC
    • Boii mugesc. Peste mugetul lor lung, crește și scade repede un alt muget. E taurul, care adulmecă mirosul de fîn cosit. CAMILAR, TEM. 43.
      surse: DLRLC
    • Racii o adulmecă [carnea] și se trag spre dînsa cu bucurie. SADOVEANU, N. F. 89.
      surse: DLRLC
    • în basme O, dați-mi mîndrul buzdugan Și-aduceți calul năzdrăvan Ce-adulmecă jăratic. IOSIF, PATR. 59.
      surse: DLRLC
    • figurat Locomotiva aleargă despletită... trece de pe o linie pe alta, e oprită brusc, apoi din nou i se dă frîu liber și ea se lasă condusă, parcă adulmecind aer. SAHIA, N. 31.
      surse: DLRLC
    • absolut Din urmă îl goneau [pe bour], adulmecînd, patru cîni, înșirați unul după altul și chefuind cu glasuri diferite. SADOVEANU, F. J. 374.
      surse: DLRLC
    • absolut Acum... mi-am adus aminte că dihania de lup adulmecă și vine după fum. CREANGĂ, P. 131.
      surse: DLRLC
    • absolut figurat Pîrîul adulmecă stingher. LESNEA, I. 31.
      surse: DLRLC
    • Cînd l-a strigat duduca... Colțun s-a pus pe picioare și-a adulmecat spre dumneaei. SADOVEANU, N. F. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni) A căuta să afle; a da de urmă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descoperi observa supraveghea 3 exemple
      exemple
      • A pîndit cu ochi de fiară îndepărtarea lor și s-a îngrozit. Va să zică [jandarmii] îi adulmecaseră pașii și porniseră acum pe urmele lui. POPA, V. 75.
        surse: DLRLC
      • [Boierii craioveni], ca copoii, adulmecă orice mișcare a domniei. ODOBESCU, S. I 82.
        surse: DLRLC
      • Luați seama, avem oameni care adulmecă galbenii. NEGRUZZI, S. III 116.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. (Cu privire la elemente din mediul înconjurător) A se pătrunde de prezența a ceva.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Aspiră grăbit și scurt pe nas de cîteva ori, adulmecînd aerul, văzduhul, lumina. SEBASTIAN, T. 83.
          surse: DLRLC
        • Nu se-nnoptase cînd ați ieșit pe bariera Vitanului și adulmecai cu ochii priveliștile noi. PAS, Z. I 44.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. reflexiv reciproc A se cerceta cu neîncredere, a-și da târcoale unul altuia, a se scruta.
        surse: DLRLC sinonime: scruta un exemplu
        exemple
        • Un cîrd se întîlnea cu altul și se adulmecau: de unde or fi ăștia? de unde ceilalți? PAS, L. I 123.
          surse: DLRLC

etimologie:

adulmecare adurmecare

  • 1. Acțiunea de a adulmeca.
    surse: DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi adulmeca
    surse: DEX '98