2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adumí, adumésc, vb. IV refl. (înv. și fam.) a se îmbăta.

Intrare: adumire
adumire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adumire
  • adumirea
plural
  • adumiri
  • adumirile
genitiv-dativ singular
  • adumiri
  • adumirii
plural
  • adumiri
  • adumirilor
vocativ singular
plural
Intrare: adumi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adumi
  • adumire
  • adumit
  • adumitu‑
  • adumind
  • adumindu‑
singular plural
  • adumește
  • adumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adumesc
(să)
  • adumesc
  • adumeam
  • adumii
  • adumisem
a II-a (tu)
  • adumești
(să)
  • adumești
  • adumeai
  • adumiși
  • adumiseși
a III-a (el, ea)
  • adumește
(să)
  • adumească
  • adumea
  • adumi
  • adumise
plural I (noi)
  • adumim
(să)
  • adumim
  • adumeam
  • adumirăm
  • adumiserăm
  • adumisem
a II-a (voi)
  • adumiți
(să)
  • adumiți
  • adumeați
  • adumirăți
  • adumiserăți
  • adumiseți
a III-a (ei, ele)
  • adumesc
(să)
  • adumească
  • adumeau
  • adumi
  • adumiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)