2 intrări

16 definiții

adumbríre sf [At: BARONZI, L. 100 / PI: -ri / E: adumbri] 1 Umbrire. 2 (Fig) Punere în umbră. 3 Adăpostire la umbră. 4 (Fig) Întristare. 5 (Rar; fig) Apărare.

adumbrire f. 1. lucrare de a adumbri; 2. fig. nuanță.

adumbrí [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 154 / Pzi: -resc / E: lat adumbro, -are] 1 vt A umbri. 2 vt (Fig) A pune în umbră. 3 vr A se adăposti la umbră. 4 vr (Fig) A se întrista. 5 (Rar; fig) A apăra.

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri).

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a ține umbră (I 1); a umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri).

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A umbri. Soarele coborîse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strimbate de puterea luminii. REBREANU, R. II 191. Grămezi de ani s-au scuturat din copacul timpului și au căzut... aruncând întâmplări felurite deasupra streșinii ce adumbrea casa bătrână. ANGHEL, PR. 25. Peste zaplazul înalt se vedea ușa odăii deschisă și, în deschizătură, umbra albă a femeii adumbrindu-și cu mîna arcurile sprîncenelor. CARAGIALE, O. I 334. ◊ (Poetic) Ochii negri, sclipitori de curiozitate și adumbriți de gene lungi. REBREANU, R. I 56. 2. Refl. (Despre oameni) A se așeza, a se adăposti la umbră. Se dete la umbra unui copaci mare și stufos și adormi... Copaciul subt care se adumbrise era măreț. ISPIRESCU, L. 230. ◊ Fig. O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum la modă de vă scot din letopiseți. EMINESCU, O. I 149.

ADUMBRÍ, adumbresc, vb. IV. 1. Tranz. A umbri. 2. Refl. A se așeza, a se adăposti la umbră. – Lat. adumbrare (după umbri).

adumbrí (a ~) (rar) (a-dum- / ad-um-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adumbrésc, imperf. 3 sg. adumbreá; conj. prez. 3 să adumbreáscă

adumbrí vb. (sil. mf. ad-) → umbri

adumbrí (-résc, -ít), vb. – A face, a ține umbră; a umbri. – Mr. aumbrez. < Lat. adumbrare (Pușcariu 30; DAR), cf. it. adombrare, prov. azombrar, v. fr. aombrer, sp. asombrar. Schimbarea de conjug. pare recentă. V. umbră.Der. adumbritor, adj. (umbros).

A SE ADUMBRÍ mă ~ésc intranz. A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se umbri. /<lat. adumbrare

A ADUMBRÍ ~ésc tranz. A ține în umbră; a umbri. /<lat. adumbrare

adumbrì v. 1. a pune la umbră, a se odihni la umbră: o eroi, care ’n trecutul de mărire vă adumbriseți EM. 2. a da umbre (în desen); 3. fig. a schița. [Lat. ADUMBRARE].

*adumbrésc v. tr. (d. umbresc după lat. ad-umbrare). Rar. Umbresc. Fig. Schițez, estompez. V. refl. Mă adăpostesc la umbră.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: adumbri
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adumbri adumbrire adumbrit adumbrind singular plural
adumbrește adumbriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adumbresc (să) adumbresc adumbream adumbrii adumbrisem
a II-a (tu) adumbrești (să) adumbrești adumbreai adumbriși adumbriseși
a III-a (el, ea) adumbrește (să) adumbrească adumbrea adumbri adumbrise
plural I (noi) adumbrim (să) adumbrim adumbream adumbrirăm adumbriserăm, adumbrisem*
a II-a (voi) adumbriți (să) adumbriți adumbreați adumbrirăți adumbriserăți, adumbriseți*
a III-a (ei, ele) adumbresc (să) adumbrească adumbreau adumbri adumbriseră
Intrare: adumbrire
adumbrire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adumbrire adumbrirea
plural adumbriri adumbririle
genitiv-dativ singular adumbriri adumbririi
plural adumbriri adumbririlor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)