opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADULTERIN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Din fr. adultérin, lat. adulterinus.

ADULTERIN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Din fr. adultérin, lat. adulterinus.

adulterin, ~ă smf, a [At: COD. PEN. R.P.R. 472 / Pl: ~i, ~e / E: fr adultérin, it adulterino, lat adulterinus] 1-2 (Persoană) născută dintr-un adulter.

*ADULTERIN adj. Născut dintr’un adulter [fr. < lat.].

ADULTERIN, -Ă, adulterini, -e, adj. Născut dintr-un adulter.

ADULTERIN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Fr. adultérin (lat. lit. adulterinus).

ADULTERIN, -Ă adj. Născut dintr-un adulter. [< lat. adulterinus, cf. fr. adultérin].

ADULTERIN, -Ă adj. 1. (despre copii) născut dintr-un adulter. 2. (bot.; despre organe) fals. (< fr. adultérin, lat. adulterinus)

ADULTERIN ~ă (~i, ~e) Care este născut din adulter. /<fr. adultérin, lat. adulterinus

*adulterín, -ă adj. și s. (lat. adulterinus). Născut din adulterĭu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adulterin (legat de adulter2) adj. m., pl. adulterini; f. adulterină, pl. adulterine

adulterin (născut din adulter) adj. m., pl. adulterini; f. adulterină, pl. adulterine

adulterin adj. m., pl. adulterini; f. sg. adulterină, pl. adulterine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADULTERIN adj. v. extraconjugal.

Intrare: adulterin (adj.)
adulterin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulterin
  • adulterinul
  • adulterinu‑
  • adulterină
  • adulterina
plural
  • adulterini
  • adulterinii
  • adulterine
  • adulterinele
genitiv-dativ singular
  • adulterin
  • adulterinului
  • adulterine
  • adulterinei
plural
  • adulterini
  • adulterinilor
  • adulterine
  • adulterinelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: adulterin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulterin
  • adulterinul
  • adulterinu‑
plural
  • adulterini
  • adulterinii
genitiv-dativ singular
  • adulterin
  • adulterinului
plural
  • adulterini
  • adulterinilor
vocativ singular
  • adulterinule
  • adulterine
plural
  • adulterinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adulterin, adulterinăadjectiv

etimologie:

adulterină, adulterinesubstantiv feminin
adulterin, adulterinisubstantiv masculin

  • 1. Persoană născută dintr-un adulter. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: extraconjugal
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.