opțiuni

2 intrări

4 definiții

adulmá v vz adulmeca

ADULMÁ vb. v. adulmeca, mirosi.

adúlmec și (vechĭ) adúlm, aúlm și úlm, a -á v. tr. (lat. ad-olmĭcare saŭ rom. olm, miros, compus ca ad-un). Iaĭ urma mirosind (cum fac cîniĭ [!] ca să descopere vînatu ca să se ferească de vînătorĭ): un cîne [!] care adulmecă putoarea fĭareĭ. (Sadov. VR. 1924,1,9). Fig. Inima îĭ umbla aĭiurea cercetînd, adulmecînd (Rebr, 2,129); hoțu adulmecă mișcarea polițiiĭ [!]. – Și dúlmăc, -ecĭ, -ecă; să -ece (Mold. sud) și ulmesc (Mold. sud): îșĭ unflă nările lupu ca să ulmească stîna, și pornește (VR. 2,204). Mrom. úlmic, a -a (d. olmu, olm). V. aput și oblicesc 1.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

adulmá vb. v. ADULMECA. MIROSI.

Intrare: adulmare
adulmare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adulmare adulmarea
plural adulmări adulmările
genitiv-dativ singular adulmări adulmării
plural adulmări adulmărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: adulma
adulma verb grupa I conjugarea I
verb (VT1) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adulma adulmare adulmat adulmând singular plural
adulmă adulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adulm (să) adulm adulmam adulmai adulmasem
a II-a (tu) adulmi (să) adulmi adulmai adulmași adulmaseși
a III-a (el, ea) adulmă (să) adulme adulma adulmă adulmase
plural I (noi) adulmăm (să) adulmăm adulmam adulmarăm adulmaserăm, adulmasem*
a II-a (voi) adulmați (să) adulmați adulmați adulmarăți adulmaserăți, adulmaseți*
a III-a (ei, ele) adulmă (să) adulme adulmau adulmară adulmaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)