3 intrări

22 de definiții

adulare sf [At: DA / Pl: ~lări / E: adula] 1 Manifestare a admirației pentru cineva. 2 (Psi) Flatare. 3 Lingușire.

ADULÁRE, adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire, flatare (servilă), adulație. – V. adula.

ADULÁRE, adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire, flatare (servilă), adulație. – V. adula.

ADULÁRE, adulări, s. f. Acțiunea de a adula; lingușire josnică.

ADULÁRE, adulări, s. f. Faptul de a adula; lingușire josnică.

aduláre s. f., g.-d. art. adulắrii; pl. adulắri

ADULÁRE s. v. adulație.

ADULÁRE s.f. Faptul de a adula; adulație. [< adula].

adula vt [At: TEODOREANU, L. 428 / Pzi: ~léz / E: fr aduler, it adulare, lat adulor, -ori] 1 A manifesta admirație (deosebită) pentru cineva. 2 (Psi) A flata pe cineva. 3 A linguși.

adulár sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr adulaire] (Glg) Varietate de ortoză, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. (Rar) A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). Curtenii adulau pe monarh.

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).

adulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aduleáză

ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].

ADULÁR s.n. (Geol.) Varietate de ortoză, transparentă, incoloră, cu reflexe argintii. [< fr. adulaire].

ADULÁ vb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)

ADULÁR s. n. ortoză, transparentă, cu reflexe argintii. (< fr. adulaire, germ. Adular)

A ADULÁ ~éz tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari

*aduléz v. tr. (lat. adúlor, -ári). Lingușesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aduláre s. f., g.-d. art. adulării; pl. adulări

adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză

adulár s. n., pl. aduláre

Intrare: adula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adula
  • adulare
  • adulat
  • adulatu‑
  • adulând
  • adulându‑
singular plural
  • adulea
  • adulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adulez
(să)
  • adulez
  • adulam
  • adulai
  • adulasem
a II-a (tu)
  • adulezi
(să)
  • adulezi
  • adulai
  • adulași
  • adulaseși
a III-a (el, ea)
  • adulea
(să)
  • aduleze
  • adula
  • adulă
  • adulase
plural I (noi)
  • adulăm
(să)
  • adulăm
  • adulam
  • adularăm
  • adulaserăm
  • adulasem
a II-a (voi)
  • adulați
(să)
  • adulați
  • adulați
  • adularăți
  • adulaserăți
  • adulaseți
a III-a (ei, ele)
  • adulea
(să)
  • aduleze
  • adulau
  • adula
  • adulaseră
Intrare: adulare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adulare
  • adularea
plural
  • adulări
  • adulările
genitiv-dativ singular
  • adulări
  • adulării
plural
  • adulări
  • adulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: adular
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adular
  • adularul
  • adularu‑
plural
  • adulare
  • adularele
genitiv-dativ singular
  • adular
  • adularului
plural
  • adulare
  • adularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)