ADONIS, adoniși, s. m. 1. Nume care se dă (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos. 2. Fluture cu aripile de culoare albastră-deschis. – Din fr. adonis.

adonis sm [At: DN³ / E: Adonis] Nume dat (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos.

ADONIS s. m. invar. Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. – Din fr. adonis.

ADONIS s. m. (Adesea ironic) Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tînăr foarte frumos.

ADONIS s. m. invar. (Adesea ir.) Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tînăr foarte frumos. – Gr. Adonis (lat. lit. Adonis, -idis).

ADONIS s.m. Nume dat unui tînăr foarte frumos. [Cf. Adonis – zeu al tinereții și al frumuseții bărbătești la greci].

ADONIS s. m. (fam.) bărbat tânăr foarte frumos. (< fr. adonis)

ADONIS m. iron. Tânăr de o frumusețe rară. /Din Adonis n. pr.

Adonis m. Mit. 1. june grec de o frumusețe rară, iubit de Venere; ucis de un mistreț, zeița îl prefăcu într’o floare (dedeței); 2. fig. tânăr frumos sau care caută a se arăta frumos.

Adonis (zeul frumuseții masculine la greci) s. propriu m.

adonis (tânăr frumos; fluture) s. m., pl. adoniși

adonis (tânăr frumos, fluture) s. m., pl. adoniși

Adonis (zeu) s. propriu m.

adonis s. m.

ruscuță (reg.) s. f., g.-d. art. ruscuței; pl. ruscuțe

COCOȘEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.

RUSCUȚĂ s. (BOT.) 1. (Adonis vernalis) (reg.) cocoșel, scânteiță, spânț, dediței-galbeni (pl.). 2. (Adonis autumnalis) (reg.) cocoșel. 3. (Adonis flammea) (reg.) cocoșel.

Adonis, tînăr frumos, iubit de Aphrodite. S-a născut din dragostea incestuoasă a Myrrhei pentru tatăl ei, Cinyras. Copleșită de rușine, Myrrha s-a ascuns în pădure și a fost transformată de Aphrodite, căreia i s-a făcut milă de ea, într-un arbore. Zece luni mai tîrziu, dintr-o crestătură făcută în coaja copacului s-a născut Adonis. Uimită de frumusețea copilului, Aphrodite îl ia sub ocrotirea ei. Mai tîrziu ea îl încredințează Persephonei, ca să-l crească. La împlinirea termenului stabilit Persephone însă nu vrea să i-l mai înapoieze. Atunci cele două zeițe recurg la judecata lui Zeus. Hotărîrea lui e următoarea: patru luni din an Adonis avea să le petreacă sub pămînt la Persephone, patru luni pe pămînt cu Aphrodite și celelalte patru unde va voi el. Crescînd mare, Adonis rămîne cîte opt luni lîngă Aphrodite și doar petru luni lîngă Persephone. După o altă versiune, dragostea Aphroditei pentru Adonis trezește gelozia lui Ares. La o vînătoare, zeul războiului asmute asupra lui Adonis un mistreț, care-l sfîșie. De moartea frumosului tînăr sînt legate mai multe legende. După una, Aphrodite, îndurerată, a vărsat atîtea lacrimi cîte picături de sînge au curs din trupul lui. Lacrimile ei s-au transformat în tot atîtea flori: anemonele. După o altă legendă, alergînd în ajutorul tînărului rănit, Aphrodite și-ar fi înțepat picioarele în spinii trandafirilor. Sîngele ei, stropind albul lor imaculat de pînă atunci, le-a dat culoarea trandafirie. Cultul lui Adonis era de origine feniciană: el simboliza, printre altele, moartea naturii în timpul iernii și renașterea ei la viață, primăvara.

ADONIS 1. Divinitate feniciană a vegetației, al cărei cult a fost introdus în lumea greco-romană. Mitul morții și al renașterii sale este simbolul vegetației care moare și reînvie în fiecare an. Iubit de Afrodita. 2. Mic asteroid (diam. sub 2 km.) care se poate apropia destul de mult de Pămînt (pînă la cîteva milioane de kilometri); a fost descoperit în 1936 de către astronomul belgian E. Delporte.

ADONIS L. RUSCUȚĂ, COCOȘEI DE CÎMP, fam. Fianunculaccae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, cca 38 specii, erbacee. Flori hermafrodite, actinomorfe, roșii sau galbene, eu pînă la 20 petale. Frunze de mai multe ori fidate. Fructe formate din mai multe nucule monosperme.

Adonis – Dintre toți muritorii despre care vorbește mitologia greacă, Adonis este prezentat ca fiind mai frumos decît cel mai frumos dintre zei. Însăși Afrodita, zeița frumuseții, s-a îndrăgostit de el. Heine, în poezia Sărbătoare de primăvară (tradusă de Șt. O. Iosif), descrie durerea cumplită a fecioarelor la moartea lui Adonis. Numele lui Adonis a ajuns astfel, ca antonomază, termenul superlativ de comparație și de apreciere pentru înfățișarea fizică a unui bărbat. În poezia Fata craiului din cetini, Coșbuc folosește comparația: „lat-aci pe Făt-frumosul… El, un Adonis”. MIT.

Adonis aestivalis L., « Cocoșei de cîmp ». Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori cu pînă la 10 sepale glabre, galbene-roșietice, iar petalele plane, roșii-cărămizii, la bază cu macule negre. Frunze verzi-închis, de cîteva ori fidate, cu diviziunile liniare. Plantă anuală, înaltă pînă la 55 cm, cu tulpină dreaptă.

Adonis amurensis Rgl, et Radde. Specie care înflorește primăvara, foarte devreme. Flori mari, galbene-aurii-strălucitoare. Plantă înaltă pînă la 30 cm.

Adonis annua L. « Ruscuță tomnatică » (syn. A. autumnalis L.). Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori (5 sepale glabre, galbene-roșietice, 5 petale roșii-închis, cu macule negre la bază) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Plantă anuală, înaltă pînă la 35 cm, cu tulpină dreaptă.

Adonis flammea Jacq., « Ruscuță, Cocoșei ». Specie ce înflorește vara. Flori (sepale pubescente, verzi-gălbui, petale întinse, acute, roșii-aprins) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Frunze de cîteva ori fidate. Plantă anuală, cu tulpină dreaptă, pubescentă spre bază.

Adonis vernalis L., « Ruscuță », « Primăvăratică ». Specie care înflorește primăvara. Flori (sepale păroase, multe petale galbene, dințate la vîrf) cu diametrul pînă în 6 cm. Frunze cu lacinii liniare. Plantă înaltă pînă la 35 cm, vivace, tufoasă (Pl. 2, fig. 12).