8 definiții pentru admonitiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADMONITÍV, -Ă, admonitivi, -e, adj. (Livr.) Care admonestează, care cenzurează. – Din fr. admonitif.
admonitiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr admonitif] 1-2 Care admonestează (1-2). 3 Care cenzurează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADMONITÍV, -Ă, admonitivi, -e, adj. Care admonestează, care cenzurează. – Din fr. admonitif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADMONITÍV, -Ă adj. Care admonestează, care cenzurează. [< fr. admonitif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADMONITÍV, -Ă adj. care admonestează. (< fr. admonitif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ADMONITÍV ~ă (~i, ~e) Care admonestează; care cenzurează. /<fr. admonitif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
admonitív (livr.) adj. m., pl. admonitívi; f. admonitívă, pl. admonitíve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
admonitív adj. m., pl. admonitívi; f. sg. admonitívă, pl. admonitíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||