2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADMONESTARE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.

admonestare sf [At: KLOPȘTOCK, F. 291/ Pl: ~tări / E: admonesta] 1 Mustrare. 2 Dojenire, mai ales, a unui subaltern în calitate oficială. 3 (Ccr) Pedeapsă. 4 (Ccr) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri) Si: admonițiune (2).

*ADMONESTARE sf. Faptul de a admonesta; certare, dojană făcută pentru o greșală ușoară.

ADMONESTARE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.

ADMONESTARE, admonestări, s. f. Blam, mustrare severă scrisă sau verbală (de obicei din partea unui șef ierarhic); sancțiune statutară aplicată în scris membrilor de partid.

ADMONESTARE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta; mustrare, dojenire, dojană; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva.

ADMONESTARE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hîrtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta].

ADMONESTARE s. f. acțiunea de a admonesta; admonestație, admonițiune (2). ◊ hârtie oficială care conține o mustrare. (< admonesta)

admonestare f. avertisment sever dat unui delincvent.

*admonestáre f. Mustrare, dojană.

ADMONESTA, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.

ADMONESTA, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.

admonesta vt [At: DA ms / Pzi: ~tez / E: fr admonester] 1 A mustra pe cineva. 2 A dojeni aspru (mai ales un subaltern) în calitate oficială.

*ADMONESTA (-tez) vb. tr. A certa, a dojeni pe cineva pentru o greșală ușoară: directorul a admonestat pe cîțiva slujbași mai vinovați [fr.].

ADMONESTA, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (verbal sau în scris) în calitate oficială; a face observații, a dojeni aspru (pe un subaltern).

ADMONESTA, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester.

ADMONESTA vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester].

ADMONESTA vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester)

A ADMONESTA ~ez tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /<fr. admonester

admonestà v. a dojeni aspru (pe un subaltern vinovat).

*admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

admonestare s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări

admonestare s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări

admonestare s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări

admonesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. admonestez, 3 admonestea; conj. prez. 1 sg. să admonestez, 3 să admonesteze

admonesta (a ~) vb., ind. prez. 3 admonestea

admonesta vb., ind. prez. 1 sg. admonestez, 3 sg. și pl. admonestea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADMONESTARE s. ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)

ADMONESTA vb. a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)

Intrare: admonestare
admonestare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admonestare
  • admonestarea
plural
  • admonestări
  • admonestările
genitiv-dativ singular
  • admonestări
  • admonestării
plural
  • admonestări
  • admonestărilor
vocativ singular
plural
Intrare: admonesta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • admonesta
  • admonestare
  • admonestat
  • admonestatu‑
  • admonestând
  • admonestându‑
singular plural
  • admonestea
  • admonestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • admonestez
(să)
  • admonestez
  • admonestam
  • admonestai
  • admonestasem
a II-a (tu)
  • admonestezi
(să)
  • admonestezi
  • admonestai
  • admonestași
  • admonestaseși
a III-a (el, ea)
  • admonestea
(să)
  • admonesteze
  • admonesta
  • admonestă
  • admonestase
plural I (noi)
  • admonestăm
(să)
  • admonestăm
  • admonestam
  • admonestarăm
  • admonestaserăm
  • admonestasem
a II-a (voi)
  • admonestați
(să)
  • admonestați
  • admonestați
  • admonestarăți
  • admonestaserăți
  • admonestaseți
a III-a (ei, ele)
  • admonestea
(să)
  • admonesteze
  • admonestau
  • admonesta
  • admonestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

admonestare, admonestărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi admonesta DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

admonesta, admonestezverb

  • 1. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.