2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*ADMIRAȚIUNE, *ADMIRAȚIE sf. 1 Faptul de a admira 2 Sentiment de entuziasm produs în noi la vederea frumosului, binelui și adevărului: face niște ochi mari în cari strălucește o profundă admirație pentru cuceririle științei moderne (CAR.) [fr. < lat.].

ADMIRAȚIUNE s.f. v. admirație.

admirați(un)e f. 1. fapta de a admira, sentiment de plăcută mirare; 2. obiect de admirațiune.

*admirațiúne f. (lat. admirátio, -ónis). Acțiunea de a admira. – Și -ație și -are.

ADMIRAȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiratio.

ADMIRAȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva; admirare. – Din fr. admiration, lat. admiratio.

admirație sf [At: MAIORESCU, CR. II, 93 / V: (înv) ~iune[1] / Pl: ~ii / E: fr admiration, lat admiratio] Sentiment de încântare, stimă, apreciere față de ceva sau de cineva Si: (înv) admirare, admirat1. corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ADMIRAȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încîntare; prețuire, respect, stimă (față de oameni sau de manifestările lor). Vorbea la tribună un tînăr din comitet și erai cuprins de admirație că știa lucruri atît de noi pentru tine. PAS, Z. I 317. Am aruncat undițile cu un meșteșug care a stîrnit admirația tovarășilor mei. SADOVEANU, N. F. 97. – Pronunțat: -ți-e.

ADMIRAȚIE, admirații, s. f. Sentiment de încîntare, de stimă etc. față de cineva sau de ceva. – Fr. admiration (lat. lit. admiratio, -onis).

ADMIRAȚIE s.f. Sentiment de prețuire fără rezerve, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). [Var. admirațiune s.f. / cf. fr. admiration, lat. admiratio].

ADMIRAȚIE s. f. sentiment de încântare, de apreciere deosebită (față de cineva sau de ceva). (< fr. admiration, lat. admiratio)

ADMIRAȚIE ~i f. Sentiment de încântare, de înaltă prețuire și de respect față de cineva sau de ceva. Cuprins de ~. [G.-D. admirației; Sil. -ți-e] /<fr. admiration, lat. admiratio, ~onis

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

admirație (desp. -ți-e) s. f., art. admirația (desp. -ți-a), g.-d. art. admirației; pl. admirații, art. admirațiile (desp. -ți-i-)

admirație (-ți-e) s. f., art. admirația (-ți-a), g.-d. art. admirației, pl. admirații, art. admirațiile (-ți-i-)

admirație s. f. (sil. -ți-e), art. admirația (sil. -ți-a), g.-d. art. admirației; pl. admirații, art. admirațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADMIRAȚIE s. prețuire, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.)

ADMIRAȚIE s. prețuire, stimă, (înv.) mirare. (~ mea pentru el a rămas statornică.)

Admirație ≠ dispreț, repulsie

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADMIRAȚIE. Subst. Admirație, admirare (înv.), adorație, adorare, slăvire (înv.), idolatrie (fig.), extaz, venerație, venerare (rar). Preamărire, slăvire, preaslăvire, glorificare (livr.), zeificare (fig.), idolatrizare, divinizare. Elogiu, elogiere, panegiric, encomion (grecism înv.), apologie, ditiramb (fig.); osanale, aclamație, aplaudare, aplauze, ovație, urale. Admirator, adorator, idolatru (fig.). Idol (fig.), fetiș (fig.), zeu (fig.). Adj. Admirabil, adorabil, venerabil, respectabil. Minunat, fermecător, încîntător, desfătător, mirabil (poetic), splendid, excepțional, fascinant, fascinator (rar), captivant, seducător, magnific (livr.), superb, divin (fig.), extraordinar, grandios, măreț. Adorat; preaslăvit, slăvit. Vb. A admira, a adora, a venera, a se extazia, a slăvi (înv.). A preamări, a preaslăvi (rar), a ridica pe cineva pînă la cer, a ridica în slăvi; a glorifica (livr.), a diviniza, a fetișiza (fig.), a zeifica (fig.), a idolatriza (fig.). A fermeca, a se uita la cineva ca la soare (ca la o icoană), a se uita la cineva ca la un cireș copt. A aclama, a ovaționa, a aplauda. Adv. Admirativ; cu admirație, cu venerație. V. frumusețe, glorie, ostentație, respect, servilism, succes, superlative.

Intrare: admirațiune
admirațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirațiune
  • admirațiunea
plural
  • admirațiuni
  • admirațiunile
genitiv-dativ singular
  • admirațiuni
  • admirațiunii
plural
  • admirațiuni
  • admirațiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: admirație
admirație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirație
  • admirația
plural
  • admirații
  • admirațiile
genitiv-dativ singular
  • admirații
  • admirației
plural
  • admirații
  • admirațiilor
vocativ singular
plural
admirațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • admirațiune
  • admirațiunea
plural
  • admirațiuni
  • admirațiunile
genitiv-dativ singular
  • admirațiuni
  • admirațiunii
plural
  • admirațiuni
  • admirațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

admirație, admirațiisubstantiv feminin

  • 1. Sentiment de încântare, de stimă, de apreciere etc. față de cineva sau de ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vorbea la tribună un tînăr din comitet și erai cuprins de admirație că știa lucruri atît de noi pentru tine. PAS, Z. I 317. DLRLC
    • format_quote Am aruncat undițile cu un meșteșug care a stîrnit admirația tovarășilor mei. SADOVEANU, N. F. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.