adimant, adimante, (adiman, aghimant), s.n. (reg.) Diamant, piatră prețioasă: „C-o gândit că va lua zgarda, că aceie-i de adimant și cine știe cât de scumpă-i...” (Bilțiu, 1999: 140). – Var. a lui adamant „diamant” (DER, DEX).

adimant, adimante, (adiman, aghimant), s.n. – (reg.; geol.) Diamant, piatră prețioasă: „C-o gândit că va lua zgarda, că aceie-i de adimant și cine știe cât de scumpă-i zgarda” (Bilțiu, 1999: 140; Oncești). – Var. a lui adamant „diamant” (< sl. adamantǔ < gr. adámas, -ántis) (DER, DEX).

adimant, -e, (adiman, aghimant), s.n. – Diamant, piatră prețioasă: „C-o gândit că va lua zgarda, că aceie-i de adimant și cine știe cât de scumpă-i zgarda” (Bilțiu 1999: 140; Oncești). – Cf. adamant (< sl. adamantǔ, cf. gr. adámas, -ántis).