2 intrări

2 definiții

ADIAFORISÍ, adiaforisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A fi indiferent, nepăsător față de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-a-] – Ngr. adiaforo, viit. adiaforiso.

adiaforisésc v. tr. (ngr. adiaforó, viit. -riso). Sec. 19. Tratez cu indiferență.

Intrare: adiaforisit
adiaforisit participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adiaforisit adiaforisitul adiaforisi adiaforisita
plural adiaforisiți adiaforisiții adiaforisite adiaforisitele
genitiv-dativ singular adiaforisit adiaforisitului adiaforisite adiaforisitei
plural adiaforisiți adiaforisiților adiaforisite adiaforisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: adiaforisi
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adiaforisi adiaforisire adiaforisit adiaforisind singular plural
adiaforisește adiaforisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adiaforisesc (să) adiaforisesc adiaforiseam adiaforisii adiaforisisem
a II-a (tu) adiaforisești (să) adiaforisești adiaforiseai adiaforisiși adiaforisiseși
a III-a (el, ea) adiaforisește (să) adiaforisească adiaforisea adiaforisi adiaforisise
plural I (noi) adiaforisim (să) adiaforisim adiaforiseam adiaforisirăm adiaforisiserăm, adiaforisisem*
a II-a (voi) adiaforisiți (să) adiaforisiți adiaforiseați adiaforisirăți adiaforisiserăți, adiaforisiseți*
a III-a (ei, ele) adiaforisesc (să) adiaforisească adiaforiseau adiaforisi adiaforisiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)