2 intrări

3 definiții

adiaforisíre f. Sec. 19. Adiaforie.

ADIAFORISÍ, adiaforisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A fi indiferent, nepăsător față de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-a-] – Ngr. adiaforo, viit. adiaforiso.

adiaforisésc v. tr. (ngr. adiaforó, viit. -riso). Sec. 19. Tratez cu indiferență.

Intrare: adiaforisi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adiaforisi adiaforisire adiaforisit adiaforisind singular plural
adiaforisește adiaforisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adiaforisesc (să) adiaforisesc adiaforiseam adiaforisii adiaforisisem
a II-a (tu) adiaforisești (să) adiaforisești adiaforiseai adiaforisiși adiaforisiseși
a III-a (el, ea) adiaforisește (să) adiaforisească adiaforisea adiaforisi adiaforisise
plural I (noi) adiaforisim (să) adiaforisim adiaforiseam adiaforisirăm adiaforisiserăm, adiaforisisem*
a II-a (voi) adiaforisiți (să) adiaforisiți adiaforiseați adiaforisirăți adiaforisiserăți, adiaforisiseți*
a III-a (ei, ele) adiaforisesc (să) adiaforisească adiaforiseau adiaforisi adiaforisiseră
Intrare: adiaforisire
adiaforisire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adiaforisire adiaforisirea
plural adiaforisiri adiaforisirile
genitiv-dativ singular adiaforisiri adiaforisirii
plural adiaforisiri adiaforisirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)