2 intrări

22 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa și rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa și rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.

adiționare sf [At: MACAROVICI, CH. 442 / Pl: ~nări/ E: adiționa] 1 (Mat) Adunare. 2 Adăugare. 3 (Fig) Strângere.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa; adunare, adăugare. – Pronunțat: -ți-o-.

ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pr.: -ți-o-]

ADIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pron. -ți-o-. / < adiționa].

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

adiționa vt [At: DA ms / P: ~ți-o- / Pzi: ~nez / E: fr aditionner, it addizionare] 1 (Mat) A aduna. 2 A adăuga. 3 (Fig) A strânge.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.; rar) A aduna. – Pronunțat: -ți-o-.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.

ADIȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / < fr. additionner].

ADIȚIONÁ vb. tr. a aduna. (< fr. additionner)

A ADIȚIONÁ ~éz tranz. mat. rar A supune unei operații de adunare; a aduna; a suma. /<fr. additionner

*adiționéz v. tr. (d. adițiune; fr. additionner). Aritm. Adun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adiționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. adiționắrii; pl. adiționắri

adiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. adiționării; pl. adiționări

adiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 adiționeáză

adiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. adiționéz, 3 sg. și pl. adiționeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADIȚIONÁRE s. v. adunare, totalizare.

adiționare s. v. ADUNARE. TOTALIZARE.

ADIȚIONÁ vb. v. aduna, totaliza.

adiționa vb. v. ADUNA. TOTALIZA.

Intrare: adiționare
adiționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiționare
  • adiționarea
plural
  • adiționări
  • adiționările
genitiv-dativ singular
  • adiționări
  • adiționării
plural
  • adiționări
  • adiționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: adiționa
  • silabație: -ți-o-na
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adiționa
  • adiționare
  • adiționat
  • adiționatu‑
  • adiționând
  • adiționându‑
singular plural
  • adiționea
  • adiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adiționez
(să)
  • adiționez
  • adiționam
  • adiționai
  • adiționasem
a II-a (tu)
  • adiționezi
(să)
  • adiționezi
  • adiționai
  • adiționași
  • adiționaseși
a III-a (el, ea)
  • adiționea
(să)
  • adiționeze
  • adiționa
  • adiționă
  • adiționase
plural I (noi)
  • adiționăm
(să)
  • adiționăm
  • adiționam
  • adiționarăm
  • adiționaserăm
  • adiționasem
a II-a (voi)
  • adiționați
(să)
  • adiționați
  • adiționați
  • adiționarăți
  • adiționaserăți
  • adiționaseți
a III-a (ei, ele)
  • adiționea
(să)
  • adiționeze
  • adiționau
  • adiționa
  • adiționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adiționare

etimologie:

  • vezi adiționa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

adiționa

etimologie: