2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r-125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s’a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

Intrare: adevesit
adevesit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevesit
  • adevesitul
  • adevesitu‑
  • adevesi
  • adevesita
plural
  • adevesiți
  • adevesiții
  • adevesite
  • adevesitele
genitiv-dativ singular
  • adevesit
  • adevesitului
  • adevesite
  • adevesitei
plural
  • adevesiți
  • adevesiților
  • adevesite
  • adevesitelor
vocativ singular
plural
adevesire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevesire
  • adevesirea
plural
  • adevesiri
  • adevesirile
genitiv-dativ singular
  • adevesiri
  • adevesirii
plural
  • adevesiri
  • adevesirilor
vocativ singular
plural
Intrare: adevesi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adevesi
  • adevesire
  • adevesit
  • adevesitu‑
  • adevesind
  • adevesindu‑
singular plural
  • adevesește
  • adevesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adevesesc
(să)
  • adevesesc
  • adeveseam
  • adevesii
  • adevesisem
a II-a (tu)
  • adevesești
(să)
  • adevesești
  • adeveseai
  • adevesiși
  • adevesiseși
a III-a (el, ea)
  • adevesește
(să)
  • adevesească
  • adevesea
  • adevesi
  • adevesise
plural I (noi)
  • adevesim
(să)
  • adevesim
  • adeveseam
  • adevesirăm
  • adevesiserăm
  • adevesisem
a II-a (voi)
  • adevesiți
(să)
  • adevesiți
  • adeveseați
  • adevesirăți
  • adevesiserăți
  • adevesiseți
a III-a (ei, ele)
  • adevesesc
(să)
  • adevesească
  • adeveseau
  • adevesi
  • adevesiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)