2 intrări

5 definiții

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r—125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s'a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.

Intrare: adevesi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adevesi adevesire adevesit adevesind singular plural
adevesește adevesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adevesesc (să) adevesesc adeveseam adevesii adevesisem
a II-a (tu) adevesești (să) adevesești adeveseai adevesiși adevesiseși
a III-a (el, ea) adevesește (să) adevesească adevesea adevesi adevesise
plural I (noi) adevesim (să) adevesim adeveseam adevesirăm adevesiserăm, adevesisem*
a II-a (voi) adevesiți (să) adevesiți adeveseați adevesirăți adevesiserăți, adevesiseți*
a III-a (ei, ele) adevesesc (să) adevesească adeveseau adevesi adevesiseră
Intrare: adevesit
adevesit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adevesit adevesitul adevesi adevesita
plural adevesiți adevesiții adevesite adevesitele
genitiv-dativ singular adevesit adevesitului adevesite adevesitei
plural adevesiți adevesiților adevesite adevesitelor
vocativ singular
plural
adevesire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adevesire adevesirea
plural adevesiri adevesirile
genitiv-dativ singular adevesiri adevesirii
plural adevesiri adevesirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)