10 definiții pentru adeveritor

adeveritor, ~oare [At: HEM 335 / Pl: ~i, ~oare / E: adeveri + -tor] 1 a Care adeverește. 2 (Jur; înv; Mun; îs) Boier ~ Boier care avea însărcinarea de a verifica la fața locului delimitarea averilor imobile din mediul rural sau urban.

ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Adeveri + suf. -tor.

ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Adeveri + suf. -tor.

ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. (Învechit) Care dovedește, care face dovada, care adeverește. Certificat adeveritor.

ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Din adeveri + suf. -(i)tor.

adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. și pl. adeveritoáre

adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. și pl. adeveritoáre

ADEVERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care adeverește ceva. /a adeveri + suf. ~tor

adeveritór, -oáre adj. Care adeverește. V. jurător.

Intrare: adeveritor
adeveritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adeveritor
  • adeveritorul
  • adeveritoru‑
  • adeveritoare
  • adeveritoarea
plural
  • adeveritori
  • adeveritorii
  • adeveritoare
  • adeveritoarele
genitiv-dativ singular
  • adeveritor
  • adeveritorului
  • adeveritoare
  • adeveritoarei
plural
  • adeveritori
  • adeveritorilor
  • adeveritoare
  • adeveritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)