2 intrări

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adeverire sf [At: BIBLIA (1688), 1801/2 / Pl: ~iri / E: adeveri] 1 Confirmare a exactității unui fapt, a unei afirmații etc. 2 (Jur; înv) Legalizare. 3 (Înv; îlav) Cu ~ într-adevăr.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri.V. adeveri.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri.V. adeveri.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare, atestare.

ADEVERÍRE, adeveriri, s. f. Faptul de a (se) adeveri; confirmare; realizare.

adevăra vtr [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 320 / Pzi: ~rez / E: adevăr] (Înv) 1-2 A (se) adeveri (1-2).

adeveri vtr [At: (a. 1622) ap. HEM 331 / Pzi: ~resc / E: adevăr] 1-2 A (se) confirma exactitatea, justețea unui fapt, a unei afirmații etc. Si: (înv) adevăra (1). 3-4 A (se) dovedi conform cu adevărul Si: (înv) adeveri (2). 5-6 (Înv) A (se) încredința, a (se) convinge.

ADEVĂRÁ vb. I v. adeveri.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: (reg.) adevărá vb. I] – Din adevăr.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. 1. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. Certificat adeverind absolvirea unei școli. E lucru adeverit că... ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba ce un medelnicer, Ștefanache, dedese la Poartă în contra domnului. BĂLCESCU, O. I 71. 2. Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se împlini, a se realiza. Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANGĂ, P. 229. Poveștile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată. ALECSANDRI, T. 1433. – Variantă: (învechit și popular) adevărá, adeverez (TEODORESCU. P.P. 100, TEODORESCU, P. P. 81), vb. I.

ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.

ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma justețea, exactitatea unui fapt. ♦ A întări, a susține. Adeveriră cu toții jalba (BĂLCESCU). ♦ Refl. A se dovedi ca adevărat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.

A ADEVERÍ ~ésc tranz. (fapte, afirmații, ipoteze etc.) A susține ca fiind autentic; a confirma; a corobora. /Din adevăr

adeveri v. 1. a afirma, a constata; 2. a confirma, a verifica.

adeverésc v. tr. (din adevăr saŭ din maĭ vechĭu adeverez, din care a rămas azĭ numaĭ adj. adevărat). Dovedesc ca adevărat: a adeverit că e așa, știrea s’a adeverit. Vechĭ. Asigur, promit: le adeverea că se va face catolic, numaĭ să-l primească să le fie craĭ (Nec.). V. refl. Mă încredințez, mă asigur: m’am adeverit că nu spunea cu direptate (Dos.). Mă oblig: se adeveri cu jurămînt că nu se va mărita (Moxa).

adeveréz, a -ărá v. tr. (lat. ad-de-verare, d. vérum, adevăr). Vechĭ Adeveresc. Mărturisesc adevăru. – În Serbia adăvărez, a -á.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adeveríre s. f., g.-d. art. adeverírii; pl. adeveríri

adeveríre s. f., g.-d. art. adeverírii; pl. adeveríri

adeverí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 să adevereáscă

adeverí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 sg. și pl. adevereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADEVERÍRE s. v. confirmare.

ADEVERIRE s. 1. arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor spuse.) 2. verificare. (Știința duce la ~ justeții unei ipoteze.)

ADEVERÍ vb. 1. v. confirma. 2. a se confirma, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~ întocmai.) 3. a verifica. (Realități pe care știința le ~.)

ADEVERÍ vb. v. angaja, asigura, făgădui, încredința, îndatora, însărcina, obliga, promite.

ADEVERI vb. 1. a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a se confirma, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~.) 3. a verifica. (Realități pe care știința le ~.)

adeveri vb. v. ANGAJA. ASIGURA. FĂGĂDUI. ÎNCREDINȚA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. OBLIGA. PROMITE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

adevărá (-veréz, -át), vb. A confirma, a susține, a întări justețea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. Var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverință, s. f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adeverește); adeveritor, s. m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnați să cerceteze și să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți); neadevărat, adj. (fals, mincinos).

Intrare: adeverire
adeverire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adeverire
  • adeverirea
plural
  • adeveriri
  • adeveririle
genitiv-dativ singular
  • adeveriri
  • adeveririi
plural
  • adeveriri
  • adeveririlor
vocativ singular
plural
Intrare: adeveri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adeveri
  • adeverire
  • adeverit
  • adeveritu‑
  • adeverind
  • adeverindu‑
singular plural
  • adeverește
  • adeveriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adeveresc
(să)
  • adeveresc
  • adeveream
  • adeverii
  • adeverisem
a II-a (tu)
  • adeverești
(să)
  • adeverești
  • adevereai
  • adeveriși
  • adeveriseși
a III-a (el, ea)
  • adeverește
(să)
  • adeverească
  • adeverea
  • adeveri
  • adeverise
plural I (noi)
  • adeverim
(să)
  • adeverim
  • adeveream
  • adeverirăm
  • adeveriserăm
  • adeverisem
a II-a (voi)
  • adeveriți
(să)
  • adeveriți
  • adevereați
  • adeverirăți
  • adeveriserăți
  • adeveriseți
a III-a (ei, ele)
  • adeveresc
(să)
  • adeverească
  • adevereau
  • adeveri
  • adeveriseră
verb (VT206)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adevăra
  • adevărare
  • adevărat
  • adevăratu‑
  • adevărând
  • adevărându‑
singular plural
  • adeverea
  • adevărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adeverez
(să)
  • adeverez
  • adevăram
  • adevărai
  • adevărasem
a II-a (tu)
  • adeverezi
(să)
  • adeverezi
  • adevărai
  • adevărași
  • adevăraseși
a III-a (el, ea)
  • adeverea
(să)
  • adevereze
  • adevăra
  • adevără
  • adevărase
plural I (noi)
  • adevărăm
(să)
  • adevărăm
  • adevăram
  • adevărarăm
  • adevăraserăm
  • adevărasem
a II-a (voi)
  • adevărați
(să)
  • adevărați
  • adevărați
  • adevărarăți
  • adevăraserăți
  • adevăraseți
a III-a (ei, ele)
  • adeverea
(să)
  • adevereze
  • adevărau
  • adevăra
  • adevăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adeverire

etimologie:

  • vezi adeveri
    surse: DEX '98 DEX '09

adeveri adevăra

  • 1. A (se) confirma, a (se) susține, a (se) întări justețea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: confirma susține întări antonime: infirma 2 exemple
    exemple
    • Certificat adeverind absolvirea unei școli. E lucru adeverit că...
      surse: DLRLC
    • Adeveriră cu toții jalba ce un medelnicer, Ștefanache, dedese la Poartă în contra domnului. BĂLCESCU, O. I 71.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) dovedi ca adevărat; a se împlini, a se realiza.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: realiza împlini 2 exemple
      exemple
      • Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANGĂ, P. 229.
        surse: DLRLC
      • Poveștile din ziua de astăzi s-adeveresc cîteodată... ALECSANDRI, T. 1433.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • adevăr
    surse: DEX '09 DEX '98