2 intrări
42 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (7)
- relaționale (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ademinire[1] sf vz ademenire
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimeni vb. IV] – Cf. magh. adomány.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. ♦ (Rar) A seduce o femeie. [Var.: (reg.) adimeni vb. IV] – Cf. magh. adomány.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimenire s. f.] – V. ademeni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. [Var.: (reg.) adimenire s. f.] – V. ademeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADIMENIRE s. f. v. ademenire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
adămăni v vz ademeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adămănire[1] sf vz ademenire
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademeni vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 110 / V: (reg) ~mini, adimeni, adămăni / Pzi: ~nesc / E: ns cf mg adomány] 1 (D. oameni) A determina, prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase, să participe la o acțiune Si: a atrage, a ispiti, a tenta. 2 A induce în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: a amăgi, a înșela, a momi (1), (îrg) a prilești (1), (îvr) a arvoni, a celui, a încelui. 3 (Spc; mai ales despre bărbați; c.i. fete sau femei) A seduce (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademenire sf [At: CONACHI, P. 151 / V: (reg) ~dim~ / Pl: ~ri / E: ademeni] 1 Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune Si: (nob) ademeneală, atragere, ispitire, tentare. 2 Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva Si: amăgire, înșelare, momire (1), (îrg) prilestire, (îvr) aromire, celuire. 3 (Spc) Seducere (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ademini vt vz ademeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimeni v vz ademeni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adimenire sf vz ademenire corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ ADĂMĂNI (-ănesc), vb. tr. 1 Trans. A ademeni ¶ 2 Oaș. A da bani cu dobîndă; a lua camătă; a înșela [adămană].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEMENI, ADIMENI (-enesc) vb. tr. 1 A amăgi, a înșela cu vorbe bune, a ispiti prin bani, prin făgăduințe: te ademenise numai cu vorbe dulci (ALECS.) ¶ 2 A atrage: te ademenesc cu lucrurile ce vezi cu ochii și șchioapeți din drum (ISP.); averea adimenește pe om și apoi îl scîrbește (ODOB.) [👉 ADĂMĂNl].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ADEMENIRE, ADIMENIRE, sf. Faptul de a ademeni; ispită, amăgeală: mii de visuri vin de mă îngînă cu ale lor poetice ademeniri (ALECS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEMENITOR adj. verb. ADEMENI. Care ademenește, amăgitor: avea un ohip ~ cum nu mai văzusem (GN.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ADIMENI... 👉 ADEMENI...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. Își rup pe degeaba lăutarii bojocii, s-ademenească lumea. Se duc... toți la altă mustărie. PAS, Z. I 172. Căutătura cea blajină a fetei celei mici îl ademenise. ISPIRESCU, L. 234. Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574. ◊ A seduce. 2. Refl. (Rar, atestat în forma regională adimeni) A se liniști pe sine însuși, a se amăgi, a se înșela. Iară împăratul... curmindu-și plînsul... singur în gîndul său se adimeni. DELAVRANCEA, S. 85. 3. Refl. (Neobișnuit, atestat în forma adimeni) A se minuna, a se încînta. Oricine-n cale ne-ntilnea... Stătea pe loc, s-adimenea, Cuprins de admirare. ALECSANDRI, P. A. 204. - Variante: (regional) ademini (SBIERA, P. 246), adimeni (ODOBESCU, S. I 80, NEGRUZZI, S. I 19) vb. VI.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire; (concretizat) mijloc, faptă sau vorbă prin care se ademenește. Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. 2. (Neobișnuit) Încîntare, admirație. Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. – Variantă: (regional) adimenire (NEGRUZZI, S. I 55) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMINI vb. IV v. ademeni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMENI, ademenesc, vb. IV. 1. Tranz. A atrage, a ispiti, a momi. ♦ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se liniști pe sine însuși; a se amăgi, a se înșela. 3. Refl. (Rar) A se încînta, a se minuna. [Var.: (reg.) adimeni vb. IV] – Comp. magh. adomány.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADEMENIRE, ademeniri, s. f. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. 1. Atragere, ispitire, momire, seducere; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademenește. 2. (Rar) Încîntare, admirație. [Var.: (reg.) adimenire s. f.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADIMENI vb. IV. v. ademeni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ADEMENI ~esc tranz. 1) A atrage prin calitățile sale deosebite. 2) (persoane, mai ales femei) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a seduce; a înșela. 3) rar A face să se amăgească, recurgând la diverse mijloace necinstite; a păcăli; a înșela; a amăgi. 4) fig. A atrage de partea sa prin șiretlicuri; a prinde în mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adomány
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ademenì v. 1. a atrage: averea ademenește pe om; 2. a amăgi, a înșela: puse să-l ademenească. [Vechiu-rom.: ademană, dar = ung. ADOMÀNY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ademenire f. 1. atragere (amăgitoare); 2. iluziune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adămănésc v. tr. (d. adămană). Trans. Ademenesc. Maram. Împrumut cu dobîndă, înșel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ademenésc v. tr. (din adămănesc). Atrag pin vorbe, banĭ, frumuseță ș. a.: un surîs ademenitor, o grădină ademenitoare. V. refl. Mă simt atras: stătea pe loc, s’ademenea cuprins de admirație (Al.). – Și adimenesc. La Ret. tudumănesc (care poate fi infl. de tumănesc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adimenésc, V. ademenesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ademeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenesc, 3 sg. ademenește, imperf. 1 ademeneam; conj. prez. 1 sg. să ademenesc, 3 să ademenească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ademeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenesc, imperf. 3 sg. ademenea; conj. prez. 3 să ademenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ademeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ademenesc, imperf. 3 sg. ademenea; conj. prez. 3 sg. și pl. ademenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ademenire s. f., g.-d. art. ademenirii; pl. ademeniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ademeni
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ADEMENI vb. 1. v. tenta. 2. v. înșela. 3. v. seduce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADEMENIRE s. 1. v. tentație. 2. v. înșelare. 3. v. seducere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADEMENI vb. 1. a amăgi, a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) 2. a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.) 3. a seduce. (O ~ și apoi o părăsește.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMENIRE s. 1. atracție, ispită, seducere, seducție, tentație, (înv.) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~.) 2. amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.) 3. amăgire, seducere, seducție. (~ unei fecioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ademeni ≠ a dezgusta
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ademeni (ademenesc, ademenit), vb. – 1. A înșela. – 2. A ispiti, a tenta. < Mag. adomány „corupere, mită”, de unde în Trans. de N. adămană „ademenire” (DAR). În vechime considerat drept dacic (Hasdeu, Col. Traian, 1874, p. 102) sau der. de la momi (Cihac, II, 202). Der. ademeneală, s. f. (ademenire); ademenitor, adj. (seducător, ispititor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ademeni, ademenescverb
- 1. A atrage, a ispiti, a momi, a tenta pe cineva, de obicei cu vorbe înșelătoare; a înșela pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Își rup pe degeaba lăutarii bojocii, s-ademenească lumea. Se duc... toți la altă mustărie. PAS, Z. I 172. DLRLC
- Căutătura cea blajină a fetei celei mici îl ademenise. ISPIRESCU, L. 234. DLRLC
- Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI, T. 574. DLRLC
- 1.1. A seduce o femeie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: seduce
-
-
- Iară împăratul... curmîndu-și plînsul... singur în gîndul său se adimeni. DELAVRANCEA, S. 85. DLRLC
-
-
- Oricine-n cale ne-ntîlnea... Stătea pe loc, s-adimenea, Cuprins de admirare. ALECSANDRI, P. A. 204. DLRLC
-
etimologie:
- adomány DEX '09 MDA2 DEX '98
ademenire, ademenirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a ademeni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ademeneală atragere ispitire momire
- Începu... ademenirea oamenilor de care era nevoie pentru... lucrări. PAS, L. I 153. DLRLC
- 1.1. Determinare a cuiva prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni mincinoase să participe la o acțiune. MDA2sinonime: tentare
- 1.2. Inducere în eroare abuzând de încrederea cuiva. MDA2sinonime: amăgire aromire celuire prilestire înșelare
- 1.3. Seducere. MDA2sinonime: seducere
- 1.4. Faptă sau vorbă prin care se ademenește. DEX '09
-
-
- Pe poalele Sinaii mergînd, mă rătăcisem, Atras tot înainte de-un farmec fioros în umbra tupilată sub codru maiestos. Pe-o culme-n discul lunii o fantasmă zărisem Și plin de-ademenire în față mă oprisem. ALECSANDRI, P. III 503. DLRLC
-
etimologie:
- ademeni DEX '09 MDA2 DEX '98